Contraventie. Depasirea vitezei legale. Prezumtia de nevinovatie. Principiul in dubio pro reo, complementar prezumtiei de nevinovatie.

R O M Â N I A

JUDECATORIA HATEG

JUDETUL HUNEDOARA

Dosar nr. (…)/(…)/2009

SENTINŢA CIVILĂ 894/2009
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREŞEDINTE : Spărios Demis – Marius
GREFIER : (…)

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind plângerea formulată de petentul G(…) C(…)împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria CC nr. (…) încheiat la data de (…).08.2009 de către Inspectoratul de poliţie al Judeţului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare nu s-au prezentat părţile.
Procedura a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
S-a constatat că prin serviciul registratură al instanţei petentul a transmis prin fax cerere prin care a solicitatr acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.104 alin (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu s-au prezentat părţile.
Având în vedere că cererea formulată de către petent pentru acest termen de judecată nu este dovedită, conform art. 156 Cod Procedură Civilă, instanţa o respinge.
Faţă de proba cu martori propusă prin plângerea contravenţională, având în vedere că nu a fost indicată adresa la care sî fie citat martorul şi nu se apreciază ca fiind concludentă în cauză, instanţa o respinge.
Constatând cauza în stare de judecată, instanţa o reţine spre soluţionare.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:
1. Sesizarea instanţei.
Prin plângerea contravenţională (f.2 şi 4) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din (…).2009, petentul (…) a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. (…)/(…)2009 întocmit de Poliţia Hunedoara.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, agentul constatator nu a menţionat, în procesul-verbal atacat, care este numărul rolei de film şi numărul poziţiei la care s-a efectuat fotografia; nu a menţionat dacă aparatul radar este verificat metrologic şi care este data ultimei verificări; a montat aparatul radar imediat după tabla indicatoare a localităţii Haţeg, iar petentul venea de pe un drum naţional; poliţistul care l-a oprit pe petent i-a comunicat viteza numai verbal, fără a lua legătura cu operatorul radarului.
În drept, petentul nu a motivat plângerea.
La plângere, petentul a anexat o copie a procesului-verbal atacat (f.3 şi 5).
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
2. Poziţia intimatului.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara a solicitat, prin întâmpinarea (f.10) depusă la termenul de judecată din data de (…).2009, respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi nefondată, întrucât săvârşirea faptei de către petent rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fotografiile radar şi din raportul agentului constatator, procesul-verbal atacat fiind întocmit cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de O.G. 2/2001, neexistând astfel cauze de anulare prevăzute de art.17 din acest act normativ, iar procesul-verbal se bucură de prezumţia relativă că lucrurile s-au întâmplat astfel cum au fost consemnate, dovada contrară revenind petentului, în temeiul art.1169 din Codul civil.
În drept, intimatul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art.115-118 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr.2/2001.
În probaţiune, intimatul a anexat întâmpinării sale: procesul-verbal atacat, în original (f.11); planşă-foto (f.12-15); copie buletin de verificare metrologică (f.16); tabel nominal cu agenţii de poliţie rutieră atestaţi să desfăşoare activităţi cu echipamentele video de supraveghere a traficului rutier şi de măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor tip PYTHON II din dotarea Serviciului Poliţiei Rutiere Hunedoara (f.17); raportul agentului constatator (f.18).
3. Soluţia adoptată.
Dreptul comun în materie contravenţională îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenţional în sfera extra-penală.
Sub aspectul sarcinii probei, în materie civilă sunt aplicabile dispoziţiile art.1169 din codul civil, potrivit cărora „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.
Se pune, însă, şi problema analizării aplicabilităţii în materia contravenţională a dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, sub aspectul garanţiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.
Această problemă a fost dezbătută în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel, în jurisprudenţa acestei instanţe, criteriile necesare identificării noţiunii autonome de „acuzaţie în materie penală”, independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.
Astfel, în cauza Öztürk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunţată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noţiunii de „penal” şi a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenţei la materia penală a faptei sancţionate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura şi gravitatea sancţiunii.
În ceea ce priveşte contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 şi de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 şi sunt sancţionate exclusiv cu amendă (puncte-amendă). Analizând amenda contravenţională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului şi evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv şi sancţionator, iar Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa (cauza nr.61821 – Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunţată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancţiunea poate fi tratată ca specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă potrivit art.8, alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, sancţiunea contravenţională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă.
În consecinţă, devin operante în cauză dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, inclusiv prezumţia de nevinovăţie.
Potrivit art.109, alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, “constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit art.102, alin.(3), lit. „e” din acelaşi act normativ, constatarea contravenţiei pentru săvârşirea căreia a fost sancţionat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Aşadar, constatarea faptei pentru care a fost sancţionat petentul, încadrată de agentul constatator în prevederile art.102, alin.(3), lit. „e” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice de măsurare a vitezei.
Conform art.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.
După cum rezultă din analiza planşei-foto depuse de intimat la dosar, în fotografia cu numărul 1 apare ca fiind înregistrată viteza de 112 km/h, reţinută în procesul-verbal atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petent, însă nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat cu această viteză, iar în imagine apar două autovehicule, nefiind astfel clar căruia îi aparţine viteza măsurată. Nici în fotografiile cu nr.2-4 nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului. Această condiţie este îndeplinită numai de fotografia nr.5, pe care apare o viteză înregistrată de 70 km/h.
După cum s-a reţinut mai sus, în cazul constatării contravenţiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanţa va reţine că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumţiei de nevinovăţie.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Or, în cauză, însăşi constatarea faptei de către agentul de poliţie s-a bazat pe probe îndoielnice şi neconforme cu normele aplicabile, după cum s-a reţinut deja.
Faţă de cele ce preced, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată şi va anula, pe cale de consecinţă, procesul verbal atacat.
Totodată, va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul (…), domiciliat în (…), în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, cu sediul în (…), judeţul Hunedoara şi, în consecinţă:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria (…) nr. (…) întocmit la (…).2009, de agentul constatator din cadrul intimatei;
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009.

          PREŞEDINTE,                                                                             GREFIER,
DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                                                      (…)

NOTA: Hotararea a devenit irevocabila prin nerecurare.

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: