[Curtea de Apel Bucuresti]: Plata taxelor judiciare de timbru în cazul formularii unei cereri adresate instantelor de judecata de persoane cu domiciliul în strainatate.

- Art.19 si art.20 din Legea nr.146/1997;
– Art.112 alin.1 pct.1 Cod procedura civila.;

Obligatia de plata anticipata a taxelor judiciare de timbru incumba si reclamantilor-persoane fizice cu domiciliul în strainatate, unitatile administrativ-teritoriale în contul carora se face plata fiind acelea în a caror raza teritoriala reclamantii si-au ales domiciliul procesual în România, conform art.19 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.112 alin.1 pct.1 Cod procedura civila.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA, DECIZIA COMERCIALA NR. 1392 din 27.09.2011)

Prin încheierea nr.36/11.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr.8268/3/2011, s-a admis exceptia de netimbrare a cererii de interventie si s-a anulat ca netimbrata cererea de interventie formulata de intervenientii B.W. si P.A.L., în cadrul cererii petentei SC A.R. SA înregistrata la O.R.C.T.B. sub nr. 38564/28.01.2011.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca intervenientii au formulat cerere de interventie în interes propriu, însa nu au atasat dovada achitarii taxei de timbru si a timbrului judiciar conform legii. Desi au fost legal citati cu mentiunea achitarii taxelor judiciare, acestia nu au facut dovada îndeplinirii obligatiei de timbrare nici la termenul acordat, motiv pentru care tribunalul a aplicat dispozitiilor art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997 si art. 9 alin. 2 din OG nr.32/1995.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs intervenientii B.W. si P.A.L., în termen legal, acesta fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala sub acelasi nr. unic 8268/3/2011.
În motivarea recursului, legal timbrat, recurentii-intervenienti au aratat ca încheierea atacata a fost pronuntata fara citarea lor legala, caci intervenientul B.W. nu a primit citatia, iar intervenienta P.A.L. a primit citatia în seara zilei de 11.02.2011, dupa pronuntarea încheierii de catre instanta de fond.
În ceea ce priveste anularea cererii de interventie ca netimbrata, recurentii au aratat ca aceasta masura nu se putea lua la termenul din 11.02.2011 deoarece partile nu au fost legal citate, iar pe de alta parte instanta nu a comunicat beneficiarul si contul în care urma a se face plata taxei judiciare de timbru. Au sustinut recurentii ca aceasta comunicare era necesara deoarece ei sunt cetateni straini, fara domiciliu sau sediu fiscal pe teritoriul României, iar legea taxelor judiciare de timbru nu cuprinde dispozitii exprese pentru aceasta situatie. Ca urmare, fara o dispozitie a instantei în sensul aratat mai sus, plata taxei judiciare de timbru nu este valabila, iar ei nu puteau fi sanctionati pentru neîndeplinirea unei obligatii incerte.
Fata de motivele invocate, recurentii-intervenienti au solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucuresti.
În drept, recurentii – intervenienti au invocat dispozitiile art. 71 si art. 8 din OUG nr. 116/2009, art. 6 din CEDO, art. 19 din legea nr.146/1997, art. 3041 Cod procedura civila.
În sedinta publica din 27.09.2011 recurentii – intervenienti au depus la dosar copia cererii de interventie în interes propriu ce a fost anulata ca netimbrata prin încheierea atacata.
Analizând hotarârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, vazând si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul era nefondat pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat privind nelegala citare a partilor nu putea fi primit având în vedere ca din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezulta legala citare a intervenientilor pentru termenul din 11.02.2011. Astfel, prin rezolutia de primire a cererii instanta de fond a dispus citarea partilor prin agent procedural, cu prescurtarea termenului la 24 de ore, facând aplicarea disp.art.89 alin.1 teza finala Cod procedura civila. Recurentul – intervenient B.W. a fost citat la data de 07.02.2011, iar recurenta-intervenienta P.A.L. a fost citata la data de 08.02.2011, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 10 si 11 dosar fond. Potrivit acestor dovezi de îndeplinire a procedurii de citare, ambii intervenienti au fost legal citati cu 24 h înainte de termenul de judecata, la domiciliile alese prin cererea de interventie (cerere depusa si în dosarul de recurs). Prin urmare, solutionarea cauzei s-a facut cu îndeplinirea dispozitiilor legale privind citarea partilor, respectiv art. 89 Cod procedura civila.
În ceea ce priveste al doilea motiv de recurs invocat referitor la necomunicarea de catre instanta de fond a beneficiarului si a contului în care urma a se face plata taxei judiciare de timbru, Curtea a constatat ca si acesta era nefondat deoarece nu exista nici o dispozitie legala care sa puna în sarcina instantei obligatia de a comunica partilor beneficiarul taxei judiciare de timbru si numarului contului acestuia.
Dispozitiile cuprinse în legea nr. 146/1997 sunt clare în ceea ce priveste plata taxei judiciare de timbru anticipat si în contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale în a carei raza îsi are domiciliul partea (conform art. 19 si art.20 alin.1).
Invocarea în speta a calitatii intervenientilor de cetateni straini nu avea relevanta deoarece, pe de o parte, nu exista nici o dovada a calitatii lor de cetateni straini, existenta domiciliul în strainatate nefiind sinonima cu cetatenia straina, iar pe de alta parte intervenientii si-au ales un domiciliu procesual în România, conform art. 112 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila. Desi acest text de lege se refera la comunicarile ce urmeaza a se efectua în proces, el este deopotriva aplicabil atunci când se pune problema achitarii taxei judiciare de timbru întrucât legea nr.146/1997 nu distinge între domiciliu si domiciliu procesual ales. Asadar, conform art. 19 din legea nr.146/1997 taxa judiciara de timbru se plateste în contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale în a carei raza îsi are domiciliul partea, iar recurentii – intervenienti aveau posibilitatea sa achite taxa judiciare de timbru fie în contul beneficiarului Consiliului Local Sector 6 – DITL, fie în contul Consiliului Local Sector 1 – DITL, prin raportare la domiciliile alese potrivit cererii de interventie.
Având în vedere cele retinute mai sus si împrejurarea ca recurentii – intervenineti au fost legal citati pentru termenul din 11.02.2011, ambii cu mentiunea achitarii taxei judiciare de timbru de 8 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei, însa acestia nu au înteles sa se conformeze dispozitiilor legale, instanta de fond în mod corect a facut aplicarea art. 20 alin. 3 din legea nr.146/1997 si a art. 9 alin. 2 din OG nr.32/1995 si a dispus anularea cererii de interventie ca netimbrata.
Mai mult, raportat la acest motiv de recurs privind gresita anulare a cererii de interventie, Curtea a constatat ca recurentii – interveninti nu au înteles sa-si îndeplineasca obligatia legala de timbrare nici sub aspectul depunerii timbrului judiciar de 0,3 lei, desi aceasta obligatie putea fi îndeplinita indiferent de beneficiarul taxei judiciare de timbru.
Fata de toate aceste considerente, Curtea a constatat ca recursul era nefondat, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila l-a respins ca atare.
În baza art. 274 Cod procedura civila Curtea a obligat recurentii – intervenienti la plata catre intimata – petenta a sumei de 15.624 lei reprezentând cheltuieli de judecata în recurs, având în vedere ca factura aflata la fila 12 dosar a fost emisa chiar la data încheierii contractului de asistenta juridica pentru acest dosar, fiind achitata înca din data de 18.02.2011 (fila 14 dosar).

Sursa: Curtea de Apel Bucuresti

Taxa judiciara. Limitare justificata a dreptului de acces la un tribunal, in conditiile existentei posibilitatii legale pentru justitiabil de a obtine scutirea sau recalcularea taxei.

 

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA HAŢEG

JUDEŢUL HUNEDOARA

 

DOSAR NR. (…)/(…)/(…)

 

                                                SENTINŢA CIVILĂ NR. 470/2009

                                                ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 07 mai 2009

                                    PREŞEDINTE : Demis – Marius Spărios, judecător

                                                GREFIER        : (…) 

 

            Pe rol amânarea pronunţării în cauza civilă privind pe reclamanta (…)împotriva pârâtei (…), având ca obiect succesiune,

            Mersul dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor au fost consemnate în scris în încheierea de amânare a pronunţării din data de 30 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

                                                            I N S T A N Ţ A,

 

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:

1. Acţiunea introductivă de instanţă.

Prin cererea (f.1) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul cu nr. (…)/240 din (…), reclamanta (…), domiciliată în comuna (…), judeţul Hunedoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta (…), să se constate: că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului (…) se compune din bunuri imobile înscrise în CF nr. (…)şi titlul de proprietate nr. (…)/87 din 31.05.2002; că au rămas moştenitori legali şi testamentari de pe urma defunctului – (…), în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatar universal, şi (…), în calitate de fiică dintr-o căsătorie anterioară; că reclamanta are un drept de creanţă asupra bunului imobil casă rămas de pe urma defunctului în sumă de 10.000 lei; că cele două părţi au acceptat moştenirea, având dreptul la câte o cotă de ½ din aceasta. De asemenea, reclamanta a solicitat: să fie obligată pârâta (…) să-i plătească creanţa de 10.000 lei constând în îmbunătăţiri casă şi anexă; să se dispună ieşirea din indiviziune prin atribuirea  în natură a imobilului-casă reclamantei iar pârâtei să-i fie stabilită sultă pentru cota de ½ parte din casă, iar terenurile din titlul de proprietate să fie partajate în natură; să se dispună înscrierea în CF nr. (…)(…) a dreptului dobândit prin moştenire.

Capetele de cerere enumerate au fost numerotate de la 1 la 7 în cererea de chemare în judecată.

Reclamanta şi-a motivat acţiunea, în fapt, prin aceea că este soţie supravieţuitoare a defunctului (…) şi beneficiară a testamentului autentificat sub nr.1972 din 1991, calitate în care a preluat averea defunctului, asupra căreia a făcut acte de posesie şi folosinţă, imobilului-casă aducându-i îmbunătăţiri din veniturile sale.

În drept, a invocat dispoziţiile art.700 din Codul civil şi art. 728 din Legea nr.36/1995.

În probaţiune, reclamanta a depus, anexate cererii introductive de instanţă: extras C.F. (…) (f.2); titlul de proprietate nr. (…)/87/31.05.2002, emis de Comisia Judeţeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Hunedoara (f.3); testamentul autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Hunedoara sub nr. (…) din 2 aprilie 1991 (f.4).

Acţiunea introductivă de instanţă a fost timbrată cu suma de 48 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanţei seria TS4B nr.00420(…) (f. 5).

2. Poziţia pârâtei.

Prin întâmpinarea (f.14) depusă de pârâtă pentru termenul de judecată din data de 08.01.2009, aceasta a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantei iar pe cale reconvenţională să se dispună: reducţiunea liberalităţilor dispuse prin testament în favoarea reclamantei în calitate de soţie supravieţuitoare până la limita cotităţii disponibile; formarea unei cărţi funciare noi în care pârâta-reclamantă reconvenţională să fie înscrisă ca proprietară asupra terenurilor ce i se vor atribui. De asemenea, a solicitat, tot prin cererea reconvenţională, să se constate că (…)are dreptul la cota de 37/64 din moştenire iar soţia supravieţuitoare (…) are dreptul la o cotă de 27/64 din aceeaşi moştenire.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a arătat că este fiica defunctului dintr-o căsătorie anterioară şi a acceptat expres moştenirea după acesta, iar bun urile care fac parte din masa succesorală sunt : casa, curtea şi grădina înscrise în C.F. (…); terenul extravilan în suprafaţă de 6 hectare şi 2166 m.p. dobândit de defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate; autoturismul Dacia pe care l-a cumpărat defunctul cu aproximativ 9 ani înainte de deces; bani pe care defunctul i-a avut depuşi la bancă. De asemenea, a arătat că se opune la constatarea dreptului de creanţă al reclamantei în sumă de 10.000 lei şi la obligarea sa să plătească această sumă, precum şi la modul de calcul al cotelor de moştenire, întrucât îi revine o cotă de 37/64, iar pârâtei o cotă de 27/64.

În susţinerea cererii reconvenţionale, pârâta-reclamantă reconvenţională a arătat, în esenţă, că beneficiază de cotitatea disponibilă specială, prevăzută de art.939 din Codul civil, în calitate de fiică dintr-o altă căsătorie a defunctului, astfel cota sa de moştenire fiind de 37/64, iar a reclamantei-pârâte reconvenţionale de 27/64.

La termenul din 05 februarie 2009, pârâta-reclamantă reconvenţională a depus o precizare a cererii reconvenţionale (f.42), în sensul că solicită introducerea în masa succesorală a autoturismului şi acţiunilor, „bunuri menţionate în tranzacţia încheiată. De aceea şi banii depuşi la bănci fac parte din masa succesorală”.

În drept, pârâta-reclamantă reconvenţională a invocat dispoziţiile art.115-120 din Codul de procedură civilă, art.847, art.939 şi art.841 din Codul civil, precum şi, generic, Legea nr.319/1944.

În probaţiune, pârâta – reclamantă reconvenţională a depus, anexate întâmpinării şi cererii reconvenţionale, următoarele înscrisuri: certificat de naştere (…) (f.21); un extras de căsătorie în limba germană (f.22); sentinţa civilă nr.1595/1990 a Judecătoriei Hunedoara (f.23-26); o traducere în limba română a unui certificat de căsătorie înregistrat în Austria (f.27); o traducere în limba română a unui alt certificat de căsătorie înregistrat în Austria (f.28); certificat de căsătorie (…) – (…) (f.29); sentinţa civilă nr.61/2000 a Tribunalului Hunedoara (f.31); declaraţie de acceptare de către (…) a succesiunii după defunctul (…) (f.37); cerere adresată de av. (…) Agenţiei Haţeg a Raiffeisen Bank de a comunica dacă defunctul (…) figurează în evidenţele acestei bănci cu depozite de bani sau valută, credite obţinute şi achitate, precum şi orice tranzacţie bancară sau bani ridicaţi de acesta (f.38).

De asemenea, la precizarea cererii reconvenţionale, pârâta – reclamantă reconvenţională a mai anexat: certificat de acţionar nr. (…)1205/(…).1996 (f.43), certificat de înmatriculare al autoturismului Dacia Berlină cu nr. de înmatriculare (…) (f.44); certificat de căsătorie (…)-(…) (f.45); certificat de deces (…) (f.46); certificat de căsătorie (…)-(…) (f.47) şi o tranzacţie între părţi (f.48-49).

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru, conform chitanţei seria TS4B nr.00203(…) din 08.01.2009 (f.13) şi timbru judiciar de 30 de bani. Taxa judiciară de timbru a fost completată, la solicitarea instanţei, cu 22 de lei, conform chitanţei seria TS2A nr.4398(…) din 16.04.2009 şi 1 leu timbru judiciar.

3. Soluţia adoptată.

La termenul de judecată din data de 30.04.2009, instanţa a ridicat, din oficiu, excepţia insuficientei timbrări a acţiunii principale.

Analizând cauza dedusă judecăţii, cu prioritate, potrivit art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin prisma excepţiei ridicate din oficiu, instanţa apreciază ca fiind întemeiată această excepţie şi o va admite, din considerentele ce urmează.

Acţiunea introductivă de instanţă a fost iniţial timbrată, aşa cum s-a reţinut mai sus, cu suma de 48 lei taxă judiciară de timbru şi fără timbru judiciar.

Întrucât această acţiune are 7 capete de cerere, din care capetele 1 (stabilire masă succesorală), 2 (stabilirea calităţii de moştenitor), 3 (constatarea existenţei unui drept de creanţă în patrimoniul reclamantei), 4 (constatarea cotelor la care au dreptul moştenitorii) şi 6 (partajul judiciar) se timbrează cu câte 19 lei taxă judiciară de timbru (potrivit art.3, lit.”a” şi „c” din Legea nr.146/1997) şi câte 30 de bani timbru judiciar, capătul 5 al cererii, care este evaluabil în bani, se timbrează la valoare, rezultând o taxă judiciară de timbru de 683,26 lei şi timbru judiciar de 3 lei, iar ultimul capăt al acţiunii se timbrează cu 4 lei taxă judiciară de timbru ( potrivit art.9, alin.5 din Legea nr.146/1997) şi 30 de bani timbru judiciar, rezultă că reclamanta mai datora, cu titlu de taxă judiciară de timbru, suma de 734,26 lei (782,26 minus 48) şi timbru judiciar de 4,80 lei, drept pentru care, la termenul de judecată din data de 16 aprilie 2009 instanţa i-a pus reclamantei în vedere să achite această diferenţă. Reclamanta nu s-a conformat, iar la termenul din data de 30.04.2009, avocatul reclamantei a învederat că nu înţelege să timbreze şi nici nu contestă modul de calcul al taxelor de timbru stabilite de instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art.20, alin.(1) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat, iar potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la termenul de judecată. În cazul în care nu este îndeplinită obligaţia de plată până la termenul stabilit, sancţiunea este anularea acţiunii sau a cererii (art.20, alin.3 din Legea nr.146/1997).

Mai mult, potrivit tezei finale a art.20, alin.(2) din lege, „în cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.”.

Susţinerile avocaţilor părţilor cu privire la renunţarea reclamantei-pârâte reconvenţionale la capătul de cerere privind suma de 10.000 lei nu pot fi reţinute ca întemeiate, întrucât tranzacţia prezentată instanţei de către cele două părţi, în toate cele trei forme ale sale, aflate la dosarul cauzei, conţine referirea expresă, ca punct distinct, a renunţării la pretenţia privind acest drept de creanţă, fiind astfel nu o renunţare la judecată ci una din concesiile făcute în cadrul tranzacţiei, în condiţiile dispoziţiilor art.1709 din Codul civil. De altfel, nici renunţarea la judecarea capătului de cerere nu ar fi atras scutirea de plata taxei judiciare de timbru, în lumina dispoziţiilor legale menţionate mai sus.

În consecinţă, sancţiunea necompletării de către reclamantă a taxei judiciare de timbru este anularea acţiunii sale.

Instanţa, pentru a hotărî asupra excepţiei ridicate din oficiu, a avut în vedere şi existenţa unei eventuale limitări a liberului acces la justiţie al reclamantei, drept garantat de dispoziţiile art.21 din Constituţia României şi de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.

În această ordine de idei, instanţa reţine că asupra conformităţii dispoziţiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu prevederile art.21 din Constituţie, s-a pronunţat în mai multe rânduri Curtea Constituţională. Astfel, prin decizia nr.245/2000 (Monitorul Oficial, partea I, nr.158/29.03.2001), curtea a stabilit că „prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, care se referă la obligaţia de a se plăti taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea iniţială prevăzută prin acţiune, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară” nu contravine dispoziţiilor constituţionale.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din decizia Curţii Constituţionale nr.1393/2008 (Monitorul Oficial, partea I, nr.98/18.02.2009), în care se reţine că „nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituţiei, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii”.

În ceea ce priveşte compatibilitatea obligării părţilor dintr-un proces la plata taxei judiciare de timbru cu dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, asupra acestei chestiuni s-a pronunţat, în mai multe rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Weissman şi alţii împotriva României (Hotărârea din 24 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.588 din 27 august 2007), Curtea a amintit că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (paragraful 35 din hotărâre).

De asemenea, în cauza Rusen împotriva României (Hotărârea din 8 ianuarie 2009, disponibilă în limba română pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la adresa http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/13_03_2009__21757_ro.doc), Curtea a considerat că prin obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru există o limitare a dreptului părţilor de a accede la o instanţă, limitare care, însă, urmăreşte un scop legitim, şi anume limitarea cererilor în justiţie abuzive şi colectarea de fonduri pentru bugetul justiţiei. Aşadar, în sine, această limitare este considerată justificată, condamnările României pe această temă datorându-se, în esenţă, faptului că nu a existat o cale de atac efectivă împotriva modului de stabilire a taxei de timbru şi nici o posibilitate a părţilor de a se adresa instanţei pentru a obţine o scutire sau eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru, transformându-se, astfel, accesul liber la justiţie într-un drept derizoriu.

În prezent, instanţa constată că părţile au la îndemână atât o cale eficientă şi imparţială de a solicita reexaminarea modului de calcul al taxei judiciare de timbru (art.18, alin.2 din Legea nr.146/1997), precum şi posibilitatea de a obţine, în mod efectiv, o scutire de la plata taxei judiciare de timbru sau o eşalonare a plăţii acesteia (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă), astfel că dreptul de acces la justiţie nu este derizoriu, ci efectiv.

De asemenea, instanţa constată că, deşi a beneficiat de asistenţă judiciară calificată, prin avocatul său ales, iar instanţa şi-a exercitat rolul activ în acest sens, reclamanta – prin avocat – a refuzat şi nu a înţeles să uzeze de cele două căi legale evocate mai sus. Mai mult, reclamanta nu a invocat nicio clipă în cursul procesului faptul că nu are posibilităţi financiare pentru a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit potrivit legii.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost legal timbrată şi urmează, în consecinţă, să fie disjunsă, urmând a se forma un nou dosar, pentru continuarea judecării acestei cereri, în conformitate cu prevederile art.120, alin.(2) din Codul de procedură civilă.

Date fiind cele ce preced,

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

            Admite excepţia ridicată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă:

            Anulează ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta (…), domiciliată în comuna (…), judeţul Hunedoara împotriva pârâtei (…), domiciliată în comuna (…), judeţul Hunedoara.

Disjunge cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională (…)şi, în consecinţă:

Dispune formarea unui nou dosar, având ca obiect succesiune, iar ca părţi pe (…), în calitate de reclamantă, şi (…), în calitate de pârâtă;

Acordă termen de judecată în dosarul nou format, la data de 28 mai 2009, pentru când vor fi citate părţile.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 07 mai 2009.

                 

                    P R E Ş E D I N T E,                                                GREFIER,

               DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                   (…)

NOTA: Hotararea a ramas irevocabila, prin nerecurare; in dosarul disjuns a fost admisa cererea si s-a luat act de tranzactia partilor.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: