Contestatie la executare. Aplicarea legii in timp. Exceptiile prescriptiei dreptului de a cere executarea silita si perimarii executarii silite a creantelor bugetare.

Dosar nr. 0(…)/240/2007

SENTINŢA CIVILĂ Nr.  966 /2009

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009

PREŞEDINTE DEMIS-MARIUS SPĂRIOS

Grefier (…)

 

 

            S-a luat în examinare amânarea pronunţării cauzei civile privind contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. (…) S.A. – ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENŢĂ (…) împotriva intimaţilor ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE HAŢEG şi (…).  

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 05 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

Instanţa a reţinut cauza în pronunţare.

J U D E C Ă T O R I A,

 

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:

Obiectul contestaţiei.

Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240/29.05.2007, contestatoarea S.C. „(…)” S.A. Haţeg a solicitat anularea procesului-verbal de licitaţie nr. (…)/22.05.2007 pentru executarea silită a unor bunuri imobile din dosarul execuţional nr. (…)/122/2001 al intimatei Administraţia Finanţelor Publice Haţeg.

În susţinerea solicitării sale, contestatoarea a arătat, în fapt, că intimata a organizat o licitaţie publică pentru valorificarea unor bunuri imobile proprietate a societăţii-contestatoare, în vederea recuperării unei creanţe fiscale restante în sumă de 99.846 RON, nefiind însă respectate prevederile Codului de procedură fiscală, întrucât: în speţă nu există vreo decizie de impunere sau o declaraţie care să stabilească creanţele fiscale la nivelul cuantumurilor urmărite, acestea fiind calculate prin procese-verbale, neexistând astfel titlu executoriu valabil; în cazul în care, totuşi, există decizie de impunere, intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a o comunica contestatoarei; în dosarul execuţional au fost puse în executare mai multe titluri executorii, unele emise ulterior întocmirii dosarului execuţional, ceea ce atrage nelegalitatea procesului-verbal de licitaţie; au fost încălcate dispoziţiile art.143 din Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care organul de executare are obligaţia evaluării bunurilor supuse executării, iar contestatoarei nu i s-a comunicat niciun raport de evaluare.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.43, 83, 84(6), 86, 92(3), 108, 137, 143, 159(11) din Codul de procedură fiscală, precum şiu art.372, şi art.-399(2) din Codul de procedură civilă.

Contestatoarea a anexat următoarele înscrisuri, în copie: adresa de înaintare a procesului-verbal de licitaţie (f.4); procesul-verbal de licitaţie nr. (…)/22.05.2007 (f.5-6).

Precizarea contestaţiei.

În cursul judecăţii cauzei din primul ciclu procesual, contestatoarea şi-a precizat contestaţia de trei ori.

Astfel, pentru termenul de judecată din data de 14.06.2007, a depus o primă precizare (f.14), prin care a arătat că invocă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea creanţelor fiscale, iar pe fondul cauzei pe lângă motivele arătate în contestaţia iniţială a adăugat şi alte motive de nelegalitate. În susţinerea excepţiei invocate, contestatoarea a arătat că dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale s-a prescris în cauză, întrucât din procesul-verbal de licitaţie contestat rezultă că a fost pus în executare un titlu executoriu din luna iunie a anului 2001, iar licitaţia a avut loc în anul 2007, după trecerea termenului de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art.128, alin.(1) din Codul de procedură fiscală. Pe fondul cauzei, contestatoarea a mai adăugat că: somaţia nr. (…)/20.09.2001 a fost emisă în baza titlurilor executorii nr.1185/26.06.2001, nr.3992/25.10.2002, nr.84/14.01.2003 şi nr.5496/28.11.2003, după cum se menţionează în procesul-verbal de licitaţie, ceea ce este imposibil, procesul-verbal al licitaţiei fiind, astfel, nelegal şi sub acest aspect; în procesul-verbal de licitaţie nu sunt indicate datele de carte funciară ale imobilelor vândute, fiind astfel încălcate dispoziţiile art.159, alin.11 din Codul de procedură fiscală.

O a doua precizare (f.36), contestatoarea a depus la termenul de judecată din data de 28.06.2007, solicitând introducerea în cauză, în calitate de intimat, a adjudecatarului imobilului vândut la licitaţie, S(…) C(…).

În fine, a treia precizare a contestaţiei (f.63-64) a fost depusă la termenul din 12.07.2007, contestatoarea solicitând prin aceasta: anularea procesului-verbal de adjudecare nr. (…)/25.05.2007 şi anularea încheierii de întabulare nr. (…)/29.05.2007 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, motivând că se impune anularea procesului-verbal de adjudecare ca urmare a procesului-verbal de licitaţie, fiind un act subsecvent acestuia, iar ca o consecinţă se impune şi anularea încheierii de întabulare  şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară cu privire la imobil.

 Poziţia intimaţilor.

Organul de executare.

Pentru termenul de judecată din data de 14.06.2007, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în numele Administraţiei Finanţelor Publice Haţeg, a depus întâmpinare (f.17-18), prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, întrucât: titlurile executorii în baza cărora a fost pornită executarea silită constau în declaraţiile depuse de contestatoare şi procesele-verbale de calcul al majorărilor, semnate de debitor, în conformitate cu art.86 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală; numărul dosarului de executare este 50/122/2001, fiind modificat din nr.50/2001, ca urmare a introducerii programului informatic; evaluarea bunurilor valorificate prin licitaţie a fost anterior efectuată, atât în decembrie 2002, cât şi ulterior, raportul de evaluare fiind comunicat, potrivit legii, contestatoarei.

La întâmpinarea sa, intimata a anexat următoarele înscrisuri, în copie: anunţ de licitaţie nr.3987/02.05.2007 (f.19); procesul-verbal de licitaţie (f.20); procese-verbale pentru calculul accesoriilor obligaţiilor fiscale (f.21-22); adeverinţă de primire a somaţiei (f.23); proces-verbal din 26.06.2001 (f.26-27); adresa de comunicare a raportului de evaluare nr.2938/23.03.2007 (f.28); confirmare de primire (f.29-30).

La termenul din 28.06.2007, intimata a formulat întâmpinare faţă de precizarea contestaţiei depusă la termenul din 14.06.2007, arătând că excepţia invocată este neîntemeiată întrucât termenul de prescripţie, început în anul 2002, a fost întrerupt prin efectuarea a diferite acte de executare silită, iar motivele de nelegalitate sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, pe de o parte, somaţia a fost menţionată în procesul-verbal ca fiind actul în care au fost prevăzute bunurile sechestrate, iar creanţele sunt cele prevăzute de titlurile executorii, fiind respectate dispoziţiile art.148, alin.(8) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar pe de altă parte faptul că imobilele vândute la licitaţie nu sunt individualizate cu date de carte funciară nu poate duce, în sine, la anularea procesului-verbal, întrucât contestatoarei nu i s-a produs nicio vătămare.

La această întâmpinare, intimata a anexat, în copie: încheierea nr.1352/06.06.2007 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Haţeg (f.46); extrasul de C.F. (…)Haţeg (f.47); procesul-verbal de adjudecare (f.48); procese-verbale de calcul al accesoriilor obligaţiilor fiscale (f.50-53, 57-58); Titlul executoriu nr.83/14.01.2003 (f.54); adeverinţa de primire a somaţiei (f.55); somaţia nr.375/17.02.2003 (f.56); procesul-verbal din 26 iunie 2001 (f.59-60); somaţia nr.3760/20.09.2001 (f.61).  

Intimata a mai formulat, la termenul din 16.08.2007, note de şedinţă (f.68-70), prin care a solicitat respingerea completării la acţiune ca fiind inadmisibilă şi a reiterat apărările anterior formulate.

Intimatul S(…) C(…)

Prin încheierea de şedinţă din 12 iulie 2007 a fost introdus în cauză intimatul S. C., care nu a formulat întâmpinare, însă şi-a prezentat poziţia faţă de contestaţie prin concluziile scrise depuse la dosar (f.80-81), solicitând respingerea acestei contestaţii ca neîntemeiată întrucât, în esenţă: organul de executare a făcut demersuri pantru executarea creanţei, emiţând mai multe somaţii şi, în final, procedând la executarea silită imobiliară a contestatoarei; imobilul a fost evaluat conform legii; a existat un singur dosar execuţional, fiind respectate şi prevederile legale privind anunţul licitaţiei; excepţia prescripţiei este neîntemeiată.

Răspunsul contestatoarei la întâmpinările intimatei-organ de executare.

O dată cu precizarea depusă la termenul din 12.07.2007, contestatoarea a răspuns întâmpinării intimatei, arătând, în esenţă, că: susţinerile cu privire la netemeinicia excepţiei invocate nu sunt fondate, întrucât termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit anterior licitaţiei, acest termen nefiind întrerupt aşa cum în mod eronat susţine intimata, actele invocate în acest sens nefiind de executare şi în măsură să întrerupă prescripţia; pentru fiecare titlu executoriu trebuia înfiinţat câte un dosar de executare silită distinct; în materie de executare silită, nulitatea fiind expres prevăzută de lege, este prezumată, fiind aplicabile dispoziţiile art.105, alin.(2), teza ultimă din Codul de procedură civilă, contrar susţinerilor intimatei; oricum, existenţa vătămării a fost dovedită în cauză şi constă în pierderea unor bunuri de o valoare însemnată.

Istoricul cauzei.

Sentinţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual.

Prin sentinţa civilă nr.825/2007, pronunţată de Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare, reţinându-se ca nefondate criticile aduse de contesatatoare procedurii de executare silită.

Recursul contestatoarei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea, invocând următoarele motive:

– instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.83, art.84 alin.6, art.86, art.108 alin.3, art.137 alin.1 şi 2 din Codul de procedură fiscală, întrucât nu a ţinut seama de faptul că nu există vreo decizie de impunere sau  o declaraţie a contestatoarei care să stabilească creanţele fiscale la nivelul cuantumurilor urmărite;

– chiar dacă ar exista o decizie de impunere, intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a o comunica;

– instanţa a încălcat şi dispoziţiile art.128 C.proc.fiscală, art.98, lit.”a” din O.G. nr.11/1996, art.138, alin.(1) din O.G. nr.61/2002 privind prescripţia dreptului de a cere executarea creanţelor bugetare, întrucât nici măcar nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, termenul aplicabil fiind cel prevăzut de art.128, alin.1 din O.G. nr.92/2003, termen care s-a împlinit la 01.01.2007, actele invocate de intimată nefiind susceptibile de a întrerupe termenul;

– în cazul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, conteastatoarea-recurentă a invocat excepţia perimării executării silite, întrucât după emiterea somaţiei nr.3760/20.09.2001 nu s-a mai emis niciun act de executare silită până la data întocmirii procesului-verbal de sechestru nr.493/15.02.2005, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art.389 alin.1 C.proc.civilă, întrucât perimarea a intervenit înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.61/2002 şi, ulterior, a Codului de procedură fiscală, potrivit cărora perimarea executării silite nu este incidentă în cazul creanţelor bugetare;

– procesul-verbal de licitaţie indică mai multe titluri executorii, încălcând astfel prevederile art.140 din Codul de procedură fiscală;

– procesul-verbal de adjudecare, fiind subsecvent celui de licitaţie, se impune a fi şi el anulat, împreună cu întabularea dreptului adjudecatarului asupra imobilului.

Soluţia instanţei de recurs.

Prin decizia civilă nr.860/R/2008 a Tribunalului Hunedoara a fost admis ca fondat recursul contestatoarei, fiind casată hotărârea Judecătoriei Haţeg cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât încheierea pentru amânarea pronunţării din data de 30.08.2007 nu a fost semnată de judecătorul în faţa căruia s-a dezbătut cauza în fond, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.

Rejudecarea.

În rejudecare la Judecătoria Haţeg, dosarul a fot reînregistrat sub numărul 0558/240/2007.

Contestatoarea  a depus la dosar (f.18-19) aceeaşi precizare depusă la termenul din 14.06.2007 şi o cerere de introducere în cauză a Cabinetului de Insolvenţă (…) (f.28), admisă de instanţă (f.30).

În probaţiune, la solicitarea instanţei, s-au mai depus: rapoartele de evaluare a imobilului supus executării silite (f.59-110); somaţia nr.3760/20.09.2001 (f.137); proces-verbal nr.3759/20.09.2001 (f.138); convenţia nr.369/23.12.2003 (f.139-145); forma integrală a procesului-verbal de inspecţie din 26.06.2001 (f.146-150), calculele sumelor datorate (f.151-155); Decizia nr.411/16.11.2001 a Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara (f.57).

 Soluţia adoptată.

Excepţiile invocate de contestatoare în legătură cu executarea silită.

În cauză, contestatoarea a invocat excepţiile prescripţiei dreptului de a cere executarea silită (prin precizarea la contestaţie) şi excepţia perimării executării silite (prin cererea de recurs), excepţii pe care instanţa le va analiza pe rând în cele ce urmează.

Excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Din analiza actelor, lucrărilor dosarului, precum şi din probatoriul administrat, instanţa reţine că executarea silită a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu emis în anul 2001. Problemele care trebuie lămurite pentru soluţionarea excepţiei invocate sunt: momentul de început al termenului de prescripţie; eventuale întreruperi ale cursului prescripţiei şi momentul împlinirii termenului de prescripţie.

Din anul 2001 şi până în anul 2007, când executarea silită s-a încheiat prin valorificarea la licitaţie a bunului imobil al contestatoarei, s-au succedat, cu privire la executarea silită a creanţelor bugetare trei acte normative: Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea crenţelor bugetare (în vigoare în perioada 01.05.1996-31.12.2002); Ordonanţa Guvernului nr.61/2002 privind colectarea crenţelor bugetare (în vigoare de la 01.01.2003 până la 31.12.2003) şi Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în vigoare din 01.01.2004).

Prin urmare, titlul executoriu fiind emis în anul 2001, este evident că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă sub imperiul dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.11/1996, astfel că termenul va fi socotit după dispoziţiile acestui act normativ, sens în care sunt atât prevederile art. 166 alin.(2) din Ordonanţa Guvernului nr.61/2002, cât şi cele ale art.231 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003.

Potrivit dispoziţiilor art.98, lit.”a” din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, aşadar, dreptul de a cere executarea silită a crenţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit legii, precum şi din majorările aferente”.

În cauză, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 26.06.2001 şi urma să se împlinească la data de 26.06.2006, însă potrivit dispoziţiilor art.99 şi art.100 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 termenele de prescripţie sunt susceptibile de întrerupere şi/sau suspendare. Astfel potrivit art.99, lit.”c” din acest act normativ, termenul de prescripţie se întrerupe „pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”. Analizând dosarul de executare silită, depus de intimata-organ constatator la dosarul de recurs (f.22-69), instanţa reţine că la data de 23.05.2003 şi, respectiv, 19.05.2003 au fost emise, inclusiv pentru creanţa cuprinsă în Titlul executoriu nr.1185/26.06.2001, adrese de înfiinţare a popririi asupra conturilor contestatoarei de la B.R.D Haţeg, Bancpost Haţeg şi B.C.R.-Agenţia Haţeg (f.45-47 dosar recurs). Aceste adrese constituie, în mod indubitabil, acte de executare silită, susceptibile de a întrerupe termenul de prescripţie a executării silite, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art.17, alin.(2) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă (dreptul comun în materie), de la data emiterii acestor adrese a început să curgă un nou termen de prescripţie, care fiind de 5 ani, nu putea să se împlinească, aşadar, înainte de finalizarea executării silite, prin licitaţia din data de 22.05.2007.

Mai mult, potrivit art.100, lit.”c”, teza ultimă din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, cursul prescripţiei se suspendă „pe timpul amânării sau eşalonării aprobate de organul competent”. Prin Decizia nr.411/16.11.2001 a Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara (f.57 a dosarului de rejudecare nr. .(…)/240/2008) s-a acordat contestatoarei o eşalonare la plata debitelor, aceasta fiind, astfel, o cauză de suspendare a cursului prescripţiei.

O altă eşalonare a fost aprobată, de altfel, contestatoarei, şi potrivit convenţiei nr.369/23.12.2003, depusă la dosarul de rejudecare a cauzei (nr. .(…)/240/2007, f.139-145), pentru perioada 2004-2007.

În consecinţă, din cele ce preced rezultă neîndoios că excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestatoare, este nefondată, drept pentru care instanţa o va respinge ca atare.

Excepţia perimării executării silite.

După cum s-a reţinut mai sus, executarea silită contestată s-a desfăşurat, în timp, sub imperiul a trei acte normative. Dintre cele trei acte normative, ultimele două, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.61/2002 şi Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 conţin dispoziţii exprese potrivit cărora executarea silită nu se perimează, astfel că pentru perioada aflată sub incidenţa acestor norme problema perimării nu se poate pune.

În ceea ce priveşte perioada aflată sub imperiul dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.11/1996, instanţa reţine că acest act normativ nu prevede expres exceptarea executării silite a creanţelor bugetare de la perimare, iar potrivit art.112, această ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. Potrivit prevederilor art.389, alin.(1) din Codul de procedură civilă, „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”. Cu toate acestea, potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, “în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării”.

După cum s-a reţinut şi mai sus, prin Decizia nr.411/16.11.2001 a Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara (f.57 a dosarului de rejudecare nr.0558/240/2008) s-a acordat contestatoarei o eşalonare la plata debitelor. În situaţia acordării unor astfel de înlesniri, potrivit art.85 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, „pe perioada pentru care s-au acordat amânări şi eşalonări la plata creanţelor bugetare, cursul prescripţiei se suspendă”. Coroborând aceste dispoziţii cu scopul perimării – sancţionarea pasivităţii creditorului pentru o perioadă mai îndelungată de timp, instanţa apreciază că pe perioada eşalonării la plata debitelor, acordată, cum este cazul în speţă, la solicitarea debitorului, nu se poate reţine o pasivitate din partea organului de executare, care practic nu mai poate continua executarea decât în cazul în care debitorul nu respectă eşalonarea acordată (în acest sens, a se vedea art.84 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996).

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că perimarea executării silite nu s-a produs până la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.61/2002 (01.01.2003), după acest moment fiind exclusă, astfel că excepţia invocată de contestatoare este neîntemeiată şi va primi o soluţie de respingere.

Fondul contestaţiei la executare.

Analiza fondului contestaţiei la executare presupune analiza fiecărui motiv invocat de contestatoare, în parte.

CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND ANULAREA PROCESULUI-VERBAL DE LICITAŢIE.

A. În primul rând, contestatoarea a susţinut că, în speţă, nu există vreo decizie de impunere sau o declaraţie care să stabilească creanţele fiscale la nivelul cuantumurilor urmărite, acestea fiind calculate prin procese-verbale, neexistând astfel titlu executoriu valabil.

În ceea ce priveşte titlul de creanţă în baza căruia a fost emis titlul executoriu, instanţa reţine, din probele administrate, că acesta este constituit de procesul-verbal de inspecţie fiscală din data de 26 iunie 2001 (depus, în forma sa integrală, la dosarul de rejudecare nr. .(…)/240/2007, f.146-150). Pentru a ajunge la această constatare, instanţa a ţinut cont de dispoziţiile legale aplicabile, reţinând astfel că, potrivit art.239 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „executările silite, în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile”. Aşadar, actele îndeplinite anterior rămânând valabile, analiza legalităţii constituirii titlului de creanţă şi a transformării sale în titlu executoriu trebuie verificate în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în luna iunie a anului 2001. În această ordine de idei, potrivit prevederilor art.11, lit.”a” din Ordonanţa Guvernului nr.70/1997 privind controlul fiscal (în vigoare pentru perioada evocată), în baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de control, organele de control fiscal „au dreptul să stabilească în sarcina contribuabililor diferenţe de impozite, precum şi să calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate”, astfel că acesta este temeiul legal pentru stabillirea obligaţiilor de plată ale contestatoarei prin procesul-verbal înregistrat sub nr.1185/26.06.2001. Revenind la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.11/1996, de asemenea aplicabile în perioada evocată, instanţa reţine că potrivit art.25, alin.(3) din acest act normativ, „pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc”.

Aşadar, titlul executoriu în cauză îl constituie procesul-verbal de inspecţie fiscală, la care au fost anexate modalităţile de calcul al fiecărei sume stabilite, anexe semnate şi de contestatoare, susţinerea sa în sensul că în cauză nu există titlu executoriu valabil, urmând a fi înlăturată, în consecinţă, ca fiind nefondată. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cărora sumele umărite ulterior sunt diferite faţă de cele iniţiale, instanţa reţine că aceasta se datorează efectuării de către contestatoare a unor plăţi parţiale, precum şi eşalonărilor aprobate.

B. În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei că nu i s-a comunicat titlul executoriu, instanţa va reţine ca nefondată această susţinere, întrucât reprezentanţii acesteia au semnat, de luare la cunoştinţă, procesul-verbal din 26.06.2001, precum şi calculele sumelor datorate, ulterior contestatoarea formulând cereri de eşalonare a acestor debite, ceea ce denotă faptul că le cunoştea atât existenţa cât şi cuantumul.

 C. Contestatoarea a mai susţinut că în dosarul execuţional au fost puse în executare mai multe titluri executorii, unele emise ulterior întocmirii dosarului execuţional, ceea ce atrage nelegalitatea procesului-verbal de licitaţie.

Cu privire la această susţinere, instanţa constată că nu este întemeiată în drept, neexistând nicio prevedere legală care să interzică punerea în executare simultană a mai multor titluri executorii. Dimpotrivă, potrivit art.133, alin.(8) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 (în forma aflată în vigoare la data de 22.05.2007, art.136, alin.10 în actuala formă, cu aproximativ acelaşi conţinut), „În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta”. Prin urmare, legea în vigoare recunoaşte, implicit, dreptul creditorului fiscal de a porni executarea asupra aceloraşi bunuri ale debitorului, în temeiul mai multor titluri executorii privind creanţe fiscale, astfel că şi această susţinere a contestatoarei este neîntemeiată.

D. O altă susţinere a contestatoarei este în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art.143 din Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care organul de executare are obligaţia evaluării bunurilor supuse executării, iar contestatoarei nu i s-a comunicat niciun raport de evaluare.

Această susţinere este, în mod evident, contrazisă de înscrisurile depuse la dosar de către intimata-organ de executare (f.28-30 dosar fond nr.558/240/2007 şi f.60-110 din dosarul de rejudecare nr.0558/240/2007), din care rezultă atât întocmirea raportului de evaluare anterior organizării licitaţiei, cât şi comunicarea acestui raport contestatoarei.

E. Prin prima precizare a contestaţiei sale, contestatoarea a mai susţinut şi că somaţia nr.3760/20.09.2001 a fost emisă în baza titlurilor executorii nr.1185/26.06.2001, nr.3992/25.10.2002, nr.84/14.01.2003 şi nr.5496/28.11.2003, după cum se menţionează în procesul-verbal de licitaţie, ceea ce este imposibil, procesul-verbal al licitaţiei fiind, astfel, nelegal şi sub acest aspect.

După cum, în mod corect, a arătat şi intimata-organ de executare în întâmpinarea sa, această susţinere a contestatoarei este rezultatul unei interpretări eronate a textului procesului-verbal de licitaţie (f.5 a dosarului de fond nr.558/240/2007), din care rezultă, în mod clar-după aprecierea instanţei, că în titlurile executorii sunt menţionate creanţele fiscale pentru stingerea cărora au fost sechestrate bunurile, iar prin somaţie au fost sechestrate bunurile, astfel că susţinerea contestatoarei va fi privită ca netemeinică.

F. Prin aceeaşi precizare, contestatoarea a susţinut că în procesul-verbal de licitaţie nu sunt indicate datele de carte funciară ale imobilelor vândute, fiind astfel încălcate dispoziţiile art.159, alin.11 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit art.159, alin.11 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în forma aflată în vigoare la data de 22.05.2007), „În procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele: numele şi prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor în care vânzarea nu s-a realizat”. Din acest text, coroborat cu cel al art.43, alin.2, care vizează cuprinsul actelor administrative fiscale, nu rezultă, aşadar, obligativitatea menţionării datelor de carte funciară ale imobilului care face obiectul executării silite, astfel că lipsa acestor menţiuni nu poate atrage nulitatea procesului-verbal.

Pe cale de consecinţă, din cele ce preced rezultând că acest capăt de cerere, care vizează anularea procesului-verbal de licitaţie, este nefondat, instanţa îl va respinge ca atare.

CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND ANULAREA PROCESULUI-VERBAL DE ADJUDECARE, A ÎNCHEIERII DE ÎNTABULARE ŞI REVSTABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOARE.

Din modul în care a fost formulat, rezultă că acest capăt are caracter accesoriu faţă de cel care vizează anularea procesului-verbal de adjudecare, unicul motiv invocat de contestatoare în sprijinul său fiind acela că, se impune anularea celor două acte ca urmare a anulării procesului verbal de licitaţie, în temeiul principiului de drept potrivit căruia „anularea actului principal atrage şi anularea bactului subsecvent”.

Fiind un capăt de cerere accesoriu, acesta va primi aceeaşi soluţie, de respingere, ca şi capătul principal, contestaţia la executare urmând a fi respinsă, astfel, în totalitate.

Date fiind cele ce preced, văzând şi că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, în temeiul art.274 din codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

 

Respinge, ca neîntemeiate, excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi excepţia perimării executării silite, invocate de contestatoarea S.C. „(…)” S.A. Haţeg.

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. „(…)” S.A., cu sediul în (…) şi însuşită de administratorul judiciar al societăţii – Cabinet de Insolvenţă (…), cu sediul în (…), în contradictoriu cu intimaţii A.N.A.F.-Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Haţeg, cu sediul în (…) şi S(…) C(…), domiciliat în (…).

Definitivă.

Cu drept de  recurs  în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2009.

                               PREŞEDINTE,                                                               Grefier,

                  DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                                     (…)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: