Plangere contraventionala. Retinerea fara temei a nerespectarii obligatiilor de mediu, al caror continut nu a fost prestabilit.

Dosar nr. (…)/240/2009

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 61/2010
Şedinţa publică de la 21 IANUARIE 2010
PREŞEDINTE DEMIS-MARIUS SPĂRIOS
Grefier (…)

Pe rol fiind soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul SPITALUL (…) în contradictoriu cu intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU- COMISARIATUL JUDEŢEAN (…).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu s-au prezentat părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură al instanţei s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de petent şi de intimată.
Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:
I. Sesizarea instanţei şi argumentele petentului.
Prin plângerea contravenţională, înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din 20.10.2008, petentul Spitalul (…) a solicitat în principal anularea procesului-verbal seria GNM nr.002(…), întocmit la data de 15.09.2008 de către agentul constatator din cadrul intimatei Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean (…) şi scutirea de la plata amenzii în valoare de 50000 lei, iar în subsidiar, aplicarea sancţiunii cu avertisment conform art.7, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat, în esenţă, că instituţia nu a fost notificată cu cel puţin 15 zile înaintea controlului, nu a fost comunicată documentaţia aprobată de comisarul-şef în vederea efectuării inspecţiei, procesul-verbal a fost comunicat prin poştă, iar controlul a fost efectuat fără ca, în prealabil, organul de control să se prezinte la conducătorul unităţii pentru a fi însoţit de o persoană desemnată de acesta. De asemenea, petentul a arătat că procesul-verbal atacat nu a fost completat în conformitate cu prevederile art.16, alin.(6) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 întrucât lipsesc datele de identificare ale persoanei care reprezintă unitatea, iar calitatea acestei persoane este greşit indicată ca fiind de „director”, întrucât spitalul este condus de un „manager”, împreună cu un comitet director. A mai susţinut petentul şi că agenţii constatatori nu şi-au îndeplinit decât atribuţia de control, deşi potrivit legii au şi atribuţii de îndrumare, iar efectuarea de către Spital a unor noi investiţii la instalaţia de incinerare ar fi fost absurdă, din moment ce acesta a fost notificat încă din 2005, potrivit Hotărârii Guvernului nr.268/2005, cu privire la închiderea instalaţiei de incinerare.
În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.31 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
La plângere, petentul a anexat: adresa nr.5703/21.07.2008 a Autorităţii de Sănătate Publică a Judeţului (…); adresa nr.3765/23.09.2008/GNM; o copie a procesului-verbal atacat;nota de constatare nr.20/15.09.2008.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001.
II. Poziţia şi argumentele intimatei.
Intimata Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean (…) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susţinerea poziţiei sale, intimata a redat, pe larg, conţinutul notei de constatare şi a procesului-verbal atacat, a prezentat atribuţiile principale ale Gărzii Naţionale de Mediu, a arătat că: potrivit dispoziţiilor legale, Garda de Mediu poate efectua un control operativ şi inopinat, nefiind astfel necesară notificarea cu 15 zile înainte, cum susţine petentul; actele de constatare a contravenţiilor sunt acte procedurale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare; comisarul şef nu trebuie să aprobe vreo documentaţie în vederea efectuării inspecţiei, controlul fiind tematic şi nu planificat; petentul a săvârşit fapta sancţionată; sancţiunea a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege; procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor incidente; reglementările care nu au fost respectate au fost înscrise în autorizaţia de mediu, iar agentul constatator avea obligaţia să urmărească şi să respecte prevederile înscrise în aceasta.
În drept, intimata şi-a întemeiat, generic, susţinerile pe dispoziţiile O.G.2/2001 cu modificările ulterioare, H.G. 1224/2007, OUG 195/2005, Legea 265/2006.
În probaţiune, intimata a anexat întâmpinării sale: adresa nr.7527/GM/29.08.2008 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu; confirmări de primire; adresa nr.3765/23.09.2008/GNM; procesul-verbal atacat; nota de constatare nr.20/15.09.2008.
III. Istoricul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr.1140/17.12.2008, Judecătoria Haţeg a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul-verbal atacat, reţinând în esenţă că nu a fost respectat dreptul contravenientului de a formula obiecţiuni şi nici nu poate fi verificat motivul pentru care procesul-verbal nu este semnat de contravenient, în lipsa unui martor asistent.
Această hotărâre a fost casată prin decizia nr.452/R/2009 a Tribunalului Hunedoara, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a soluţionat pe excepţie cauza, reţinând lipsa menţiunilor obligatorii din procesul-verbal, însă sub aspectul motivelor de nulitate, procesul-verbal cuprinde toate menţiunile obligatorii, astfel că urmează ca instanţa de rejudecare să procedeze la analiza temeiniciei plângerii formulate de petentă.
La Judecătoria Haţeg, după constatarea incompatibilităţii judecătorului care a pronunţat hotărârea în fond, dosarul a primit numărul (…)/240/2009.
IV. Aprecierea şi concluziile instanţei.
Dreptul comun în materie contravenţională îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenţional în sfera extra-penală.
Prezumţia de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este, în sine, contrară dispoziţiilor art.6, paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza 28183/03, Anghel împotriva României, paragraful 60).
Aşadar, procesul-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menţionate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanţa având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenţionale.
Prin urmare, în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa trebuie să procedeze la verificarea respectării cerinţelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, precum şi a celor sancţionate cu nulitatea relativă, prevăzute de art.16 şi art.19 din acelaşi act normativ, iar apoi să verifice temeinicia procesului-verbal atacat, petentul având posibilitatea să propună probe în apărarea sa.
Întrucât, prin decizia de casare, instanţa de recurs a statuat că procesul-verbal atacat „cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege atât cu privire la obiecţiuni, cât şi cu privire la martorul asistent”, îndrumând ca în rejudecare să se procedeze la analiza temeiniciei plângerii formulate de petentă, iar instanţa „să se pronunţe pe fondul cauzei”, faţă de dispoziţiile art.315, alin.(1) din Codul de procedură civilă nu se va mai analiza respectarea cerinţelor de formă şi se va proceda direct la analiza temeiniciei procesului-verbal.
În această ordine de idei, instanţa constată că petentul nu contestă faptul că nu a realizat sisteme de automonitorizare pentru instalaţia de incinerare deşeuri periculoase şi că nu a întocmit un raport anual asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiei de incinerare, fiind de acord că aceste aspecte, consemnate în procesul-verbal atacat, corespund adevărului. Ceea ce contestă, însă, petentul este faptul că a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat, invocând lipsa, din autorizaţia de mediu, a menţiunilor în sensul stabilirii acestor obligaţii în sarcina sa.
Analizând sub acest aspect, instanţa reţine că, prin dispoziţiile pct.6.1.-6.5 din Hotărârea Guvernului nr.128/2002 privind incinerarea deşeurilor se instituie obligaţia de instalare a echipamentelor de măsurare şi de folosire a tehnicilor pentru monitorizarea parametrilor, a condiţiilor de funcţionare şi a concentraţiilor de masă relevante, condiţiile de măsurare trebuind să fie stabilite în autorizaţia de mediu emisă de autorităţile competente pentru protecţia mediului.
Prin autorizaţia de mediu nr.HD-421 din 06.12.2006, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului (…) (f.10 dosar rejudecare nr. (…)/240/2009), valabilă pentru perioada 06.12.2006-06.12.2008, s-a stabilit, la punctul III, intitulat „Monitorizarea mediului, subpunctul 2, obligaţia de raportare lunară a cantităţilor de deşeuri medicale şi ţinerea unei evidenţe stricte a cantităţilor de substanţe toxice periculoase, urmând a se raporta la A.P.M. la cerere, iar la subpunctul 1, intitulat „Indicatorii fizico-chimici, bacteriologici emişi, imisiile poluanţilor, frecvenţa, modul de valorificare a rezultatelor” nu s-a completat nimic. Aşadar, emitentul autorizaţiei nu şi-a respectat obligaţia de a stabili condiţiile de măsurare care să fie avute în vedere de petent. Prin urmare, nu poate fi reţinută în sarcina acestuia din urmă fapta contravenţională prevăzută de art.96, alin.(1), pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005, de vreme ce conţinutul obligaţiei a cărei nerespectare este sancţionată nu a fost stabilit potrivit dispoziţiilor normative incidente.
Mai mult, instanţa reţine că, potrivit Calendarului de închidere a instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activităţi medicale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.128/2006 (art.51 şi anexa nr.9), Spitalului (…) îi revenea obligaţia de a închide incineratorul în anul 2008.
În aceeaşi ordine de idei, instanţa reţine că, pentru soluţionarea problemelor care vizează protecţia mediului şi distrugerea deşeurilor medicale, conducerea Spitalului (…) a făcut demersuri, materializate prin încheierea unui precontract, în data de 27.10.2008 (f.51 dosar nr.1047/240/2008) cu S.C. „(…)” S.R.L. având ca obiect „ridicarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor medicale” produse de spital. De asemenea, petentul a făcut şi dovada închiderii incineratorului, la data de 31.12.2008 (proces-verbal, f.21 dosar rejudecare) şi a obţinerii avizului de mediu (f.22-25 acelaşi dosar) în vederea demolării acestui incinerator.
Faţă de cele prezentate mai sus, instanţa apreciază că nu se poate reţine în sarcina contravenientului săvârşirea faptei contravenţionale, procesul-verbal atacat fiind lipsit de temei, astfel că urmează a se admite plângerea formulată, cu consecinţa anulării procesului-verbal atacat.
Văzând şi că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit art.274 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul SPITALUL (…), prin reprezentanţi legali (…) şi (…), cu sediul în (…), în contradictoriu cu intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL REGIONAL (…), cu sediul în (…) şi, în consecinţă:
Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria GNM nr. (…) din (…).2008, întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei.
Constată că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21.01.2010

PREŞEDINTE,                                                                               GREFIER,
DEMIS- MARIUS SPĂRIOS                                                              (…)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: