Somaţii de plată şi titluri executorii. Proces-verbal de control. Natură juridică. Cerere de suspendare. Instanţă competentă şi procedură aplicabilă.

 Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) şi art. 145 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, somaţiile de plată şi titlurile executorii sunt acte de executare şi nu acte administrative fiscale în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să poată face obiectul unei cereri de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14-15 ale aceleiaşi legi organice. Rezultă că suspendarea titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată privind creanţele fiscale nu poate fi dispusă decât în cadrul unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală iar nu de către instanţa de contencios administrativ sesizată conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Este însă de competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ cererea de suspendare a procesului-verbal de control, care deşi precede emiterea deciziei de impunere, produce efecte juridice prin el însuşi, fiind un act administrativ-fiscal în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi art. 41 din Codul de procedură fiscală, emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii fiscale.

I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 2720 din 26iunie 2008

La data de 14 septembrie 2007, SC F SRL Mioveni a solicitat ca în contradictoriu cu DGFP Argeş să se dispună conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea următoarelor acte:

–          Proces verbal de control nr. 10867 din 30 martie 2007, încheiat pentru suma totală de 1.659.548 lei

–          Decizia de impunere , cu acelaşi număr şi dată, emisă pentru suma totală de 1.659.548 lei

–          Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 15 din 1 iunie 2007, pentru suma de 455.685 lei

–          Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 201 din 28 mai 2007, pentru suma de 87.675 lei

–          Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 13 din 1 iunie 2007, pentru suma de 586.729 lei

–          Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 14 din 1 iunie 2007, pentru suma de 529.459 lei

–          Somaţia de plată nr. 3/40/2007/2322 emisă în dosarul fiscal nr. 4 din 1 iunie 2007 pentru suma de 1.571.873 lei

–          Somaţia de plată nr. 3/40/2007/2208 emisă în dosarul fiscal nr. 45 din 28 mai 2007 pentru suma de 87.675 lei

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că existenţa pe rolul autorităţii publice pârâte a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de control financiar, având ca obiect anularea actelor constatatoare a căror suspendare a fost solicitată, echivalează cu dovedirea unui caz bine justificat, în sensul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a precizat că aplicarea actelor respective este de natură să prejudicieze în mod grav societatea, care se vede pusă în situaţia de a nu-şi mai putea continua activitatea în viitor.

Ulterior, reclamanta şi-a precizat cerea în sensul că solicită suspendarea executării actelor administrative fiscale mai sus menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii introduse la Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 811/46/2007 pentru anularea Deciziei nr. 207 din 16 iulie 2007 emisă de  ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Prin sentinţa civilă nr. 96/F-C din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti a respins excepiile invocate de pârâtă referitoare la necompetenţa materială a instanţei şi la inadmisibilitatea cererii de suspendare, ca neîntemeiate.

Totodată, a admis cererea reclamantei astfel cum a fost precizată, dispunând suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale mai sus menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.

În sfârşit, s-a constat că suma de 3000 de lei stabilită cu titlu de cauţiune a fost achitat de către societatea reclamantă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că emiterea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit mai multe creanţe fiscale este de natură a conduce la indisponibilitatea conturilor bancare ale reclamantei, paralizându-i practic întreaga activitate, cu consecinţe grave şi ireversibile în viitor. Că, după soluţionarea contestaţiei la executare, pârâta va putea să-şi activeze titlurile  executorii şi să blocheze activitatea comercială a societăţii,  în condiţiile în care nu rezultă cu certitudine vinovăţia acesteia.

Pe de altă parte,  „aparenţa dreptului nu converge către legalitate şi temeinicia actelor administrative fiscale”, iar blocarea activităţii poate determina chiar intrarea în stare de faliment a societăţii comerciale.

S-a mai arătat că pe durata suspendării actelor respective, creditoarea beneficiază  oricum, de dobânzi şi penalităţi de întârziere şi că paguba iminentă a reclamantei este certă  şi viitoare, justificând măsura admiterii cererii de faţă.

În fine, curtea de apel a reţinut că pârâta a mai procedat la o verificare a aceleiaşi perioade, stabilind un alt rezultat care o avantajează pe reclamantă, iar cercetarea penală a fost declanşată prin controlul altor societăţi cu care aceasta a colaborat.

În plus, la dosarul pricinii există rapoarte de expertiză tehnică efectuate în alte cauze şi chiar dacă au natura unor probe extrajudiciare, ele vizează aceleaşi acte administrative fiscale şi  conduc cel puţin la premiza diminuării sumelor de bani stabilite în sarcina reclamantei.

Împotriva sentinţei, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a declarat recurs.

Recurenta a susţinut, în cadrul unei prime critici, că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe în privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată emise în dosarele fiscale la care se referă reclamanta. Că, instanţa competentă să se pronunţe asupra acestei cereri este Judecătoria Piteşti, conform art.172 alin.4) din Codul de procedură fiscală şi art.373 alin.2) din Codul de procedură civilă.

Motivul de casare este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.141 alin.1) şi art.145 alin.1) din Codul de procedură fiscală, somaţiile de plată şi titlurile executorii sunt acte de executare şi nu acte administrative fiscale în sensul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, care să poată face obiectul unei cereri de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art.14-15 ale aceleiaşi legi organice.

Rezultă deci, că suspendarea titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată privind creanţe fiscale nu putea fi dispusă decât în cadrul unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art.172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală şi nu de către instanţa de contencios administrativ sesizată conform art.14 şi 15 din Legea nr.554/2004.

Deşi excepţia de necompetenţă materială a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, curtea de apel a respins-o cu motivarea că atât somaţiile de plată, cât şi titlurile executorii emise de organul fiscal în dosarele fiscale, „pot fi soluţionate prin prorogare, având în vedere decizia de impunere şi dispoziţiile art.172 din Codul de procedură fiscală”.

Soluţia ca şi argumentele invocate în sprijinul său ignoră însă, nu numai natura juridică a titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată emise în cadrul procedurii de executare silită de către organele fiscale competente, ci şi  reglementările legale existenţe, care conferă instanţelor judecătoreşti de drept comun, competenţa materială de soluţionare a unor asemenea contestaţii.

Recurenta a susţinut apoi, că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere care se referă la suspendarea procesului-verbal de control nr.10867 din 30 martie 2007, întrucât acest act are în realitate, natura unui raport de inspecţie fiscală care stă la baza  emiterii deciziei de impunere şi nu reprezintă un titlu de creanţă susceptibil de executare silită.

Critica nu este întemeiată, deoarece recurenta însăşi admite faptul că procesul-verbal de control încheiat de consilierii pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.10867 din 30 martie 2007 pentru suma totală de 1.659.548 lei stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de creanţă fiscală.

Deşi precede deciziei de impunere, procesul-verbal de control este, în sensul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 şi art.41 din Codul de procedură fiscală, un act administrativ fiscal emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii fiscale.

Având un asemenea caracter, procesul-verbal de control financiar a produs efecte juridice prin el însăşi şi ca atare poate  forma obiectul unei cereri de suspendare a executării actului administrativ conform art.14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ în vigoare, art.215 alin.2) din Codul de procedură fiscală.

În cadrul altei critici, recurenta a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte cuantumul sumei de bani stabilită de instanţă cu titlu de cauţiune şi a rezolvării date capătului de cerere având ca obiect suspendarea procesului – verbal de control şi a deciziei de impunere  nr.10867 din 30 martie 2007.

Motivul de recurs nu este fondat.

Cum deja s-a arătat, prin sentinţă, curtea de apel a constatat că suma de 3000 lei fixată cu titlu de cauţiune în baza art.215 alin.2 din C. proc. fisc. a fost achitată de către reclamantă.

Legiuitorul nu a stabilit un anumit procent fix, ci a prevăzut posibilitatea instanţei competente de a obliga pe reclamantă la plata unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2000 lei.

Ţinând seama de această reglementare şi de faptul că societatea comercială a mai achitat anterior o cauţiune în valoare de 166.954,80 lei, orientată spre limita maximă, în dosarul nr.6884/280/2007 al Judecătoriei Piteşti, fără temei se susţine în recurs că suma de 3000 lei achitată cu acelaşi titlu nu ar fi suficientă.

În legătură cu rezolvarea dată cererii de suspendare a executării celor două acte administrative fiscale, Înalta Curte apreciază că ea este legală şi temeinică.

Pentru această concluzie trebuie menţionat în primul rând, cuantumul foarte ridicat al obligaţiilor financiare suplimentare stabilite de organul de control financiar, respectiv suma totală de 1.659.548 lei, a cărei plată imediată, prin raportare la capitalul social subscris şi vărsat al societăţii comerciale, ar produce în mod cert o pagubă iminentă şi ireversibilă  în patrimoniul său.

Prima instanţă a reţinut judicios existenţa cazului bine justificat, referindu-se la o anumită aparenţă de nelegalitate a actelor administrative fiscale, emise după ce un control financiar efectuat anterior la reclamantă, pe aceeaşi perioadă, nu a consemnat aspectele menţionate în aceste acte.

Sub aspectul analizat este semnificativă hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti- Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.126/F-C din 19 decembrie 2007 în dosarul nr.811/46/2007.

Este vorba despre o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus anularea deciziei nr.207 din 16 iulie 2007 şi trimiterea contestaţiei formulată de reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr.10867/2007 la pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării cauzei în fond.

În plus, societatea comercială a prezentat ca act nou în recurs şi opinia exprimată la cererea sa de către expertul contabil ŞM. Acest expert a concluzionat că obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr.10867 din 30 martie 2007 nu reflectă realitatea şi pot afecta negativ activitatea SC „F” SRL Mioveni.

De asemenea, a apreciat că societatea  respectivă are motive justificate pentru a solicita instanţei de judecată suspendarea executării deciziei de impunere emisă de pârâtă pentru suma totală de 1.659.548 lei, deoarece aplicarea actului poate conduce la încetarea temporară a activităţii sau chiar la falimentul agentului economic controlat.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced  recursul a fost admis numai în privinţa rezolvării date capetelor de cerere care au ca obiect suspendarea titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată, celelalte dispoziţii ale sentinţei au fi menţinute.

Sursa: I.C.C.J.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: