Rovinieta. Noutati legislative.

 Astazi intra in vigoare Legea nr.144/2012, publicata in Monitorul Oficial nr.509 din 24 iulie 2012, prin care au fost aduse modificari Ordonantei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, în sensul:

– calificarii contraventiei de a circula fara a detine rovinieta valabila, ca fiind continua;

eliminarii obligatiei de plata a tarifului de despagubire;

anularii tarifelor de despăgubire aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a legii.

Iata textul Legii:

ART. I – Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 8. – (1) Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.”

2. La articolul 8, alineatele (3), (3^1) şi (6) se abrogă.

3. La articolul 9, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”

4. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.”

5. Anexa nr. 4 se abrogă.

ART. II – Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

ART. III – În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii va modifica Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr.769/2010 cu modificările şi completările ulterioare, în mod corespunzător modificărilor aduse prin prezenta lege.

ART. IV – Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Anunțuri

Plangere contraventionala. Protectia mediului-un obiectiv de interes public major.

ROMANIA

JUDETUL HUNEDOARA

JUDECATORIA HATEG

 

Dosar nr. (…)/240/2009

 

SENTINŢA CIVILĂ nr.1028/2009

Şedinţa publică de la 09 decembrie  2009

Completul de judecată constituit din:

PREŞEDINTE: Spărios Demis-Marius, judecător

GREFIER: Bendea Nicoleta-Simona

 

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind plângerea formulată de petent  (…)  împotriva procesului verbal de  constatare   a contravenţiilor  seria JR  nr. 70(…) încheiat la data de 13.08.2009 de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara „Decebal”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat  consilier juridic (…) pentru intimat, petentul şi martora (…).

Procedura a  fost  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :

Reprezentantul intimatului a depus la dosar întâmpinare  şi o serie de acte  în câte două exemplare, din care  un exemplar s-a comunicat petentului.

Reprezentantul intimatului a solicitat luarea unui interogatoriu petentului  înainte  de audierea martorei.

Instanţa a admis proba solicitată.

S-a procedat la luarea unui interogatoriu petentului, răspunsurile acestuia fiind  consemnate  şi ataşate la dosar.

S-a procedat la audierea martorei (…), sub prestare de jurământ, depoziţia acesteia fiind consemnată  şi ataşată la dosar.

Părţile nu au avut alte cereri de formulat.

Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Petentul a  solicitat  admiterea  acţiunii şi a  învederat că a intrat în arealul Parcului Retezat, iar pe partea dreaptă a drumului nu era nici un indicator ”accesul interzis”. De asemenea, a menţionat că i-a fost aplicată o sancţiune conform art. 52 din L.265/2006, dar nu era implicat în practicarea  de sporturi. Petentul a mai învederat că semnul accesul interzis era pe partea stângă a drumului şi nu a fost observat. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea  plângerii contravenţionale, menţinându-se  ca temeinic şi legal procesul-verbal atacat conform întâmpinării depuse la dosar. De asemenea a invocat HG nr.230/2003 publicată în M.O. nr.190 din 26.03.2003 menţionând că  există prezumţia că toţi cetăţenii o  cunosc. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza în pronunţare.

J U D E C Ă T O R I A,

 

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:

I.                    Sesizarea instanţei.

Prin plângerea contravenţională (f.3-4) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din 28.08.2009, petentul (…) a contestat  procesul-verbal seria JR nr.700(…), întocmit de I,J,J, Hunedoara la data de 13.08.2009 solicitând să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii de 3000 lei cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că în cursul zilei de 13 august 2009 a făcut o excursie la Cabana „Pietrele” din Masivul Retezat, urcând către cabană cu autoturismul proprietate personală, pe drumul public ce urcă dinspre localitatea Nucşoara, fără a observa indicatorul cu „Accesul interzis”, care se afla în partea dreaptă în direcţia sa de mers şi în dreptul căruia staţiona un microbuz, astfel că a fost sancţionat  de agentul constatator din cadrul Jandarmeriei Române cu amendă în cuantum de 3000 lei, potrivit art.52, alin.(3), lit.”d” din Legea nr.265/2006, sancţiune pe care o apreciază prea severă. De asemenea, petentul a mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea contravenţiei, întrucât scopul excursiei sale nu era acela de a practica sporturi, astfel cum cere textul legal, precum şi că a fost discriminat, întrucât pentru acelaşi gen de faptă conducătoarea autovehiculului în care călătoreau prietenii săi a fost sancţionată cu „avertisment”

La plângere, petentul a anexat, în copie: procesul-verbal atacat (f.5); un proces-verbal prin care a fost aplicată sancţiunea „avertisment” (f.6); două fotografii (f.7-8).

Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001.

II. Poziţia intimatului.

Intimatul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara a formulat întâmpinare (f.23-24) pe care a depus-o la dosar depusă pentru termenul de judecată din data de 09.12.2009 şi prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal astfel cum a fost încheiat de agentul constatator, întrucât fapta a fost săvârşită de către petent, care a pătruns în aria protejată a Parcului Naţional Retezat, împreună cu un grup de persoane, cu autoturismele, deşi legea interzice astfel de fapte şi le sancţionează drept contravenţii, motivul pentru care petentului i-a fost aplicată o amendă, iar însoţitoarei sale doar avertisment s-a datorat rugăminţilor petentului, care a învederat agentului constatator că locuiesc împreună, iar plata a două amenzi ar fi excesiv de împovărătoare în raport de veniturile lor. Totodată, intimatul a mai învederat că aria supusă regimului protejat este precizată în Hotărârea Guvernului nr.230/2003, publicată în M.Of.nr.190 din 26.03.2003, existând astfel prezumţia că toţi cetăţenii o cunosc, iar întrucât procesul-verbal se bucură de prezumţia de legalitate, sarcina probei contrare revine petentului.

În drept, intimatul şi-a întemeiat, generic, susţinerile pe dispoziţiile O.U.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului şi ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În probaţiune, intimatul a anexat întâmpinării sale: raport al agentului constatator (f.25); fotografii (f.26-28); sentinţa civilă nr.120/04.02.2009 a Judecătoriei Haţeg (f.29-30).

III.               Probatoriul administrat în cauză.

Pe lângă înscrisurile depuse de părţi anexate plângerii şi, respectiv, întâmpinării, în cauză a mai fost administrată proba interogatoriul petentului (f.17, 31) şi proba testimonială, fiind audiată martora (…) (f.32), propusă de petent.

IV.              Starea de fapt relevantă, reţinută de instanţă.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că petentul a fost sancţionat contravenţional, prin procesul-verbal seria JR nr.700(…) (f.5), întocmit de agentul constatator din cadrul intimatului, la data de 13.08.2009, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.52, lit.”d” din Legea nr.265/2006 şi sancţionată de art.96, pct.21 din acelaşi act normativ, constând în aceea că în data de 13.08.2009, la ora 1700, „a pătruns în zona ariei protejate a PARCULUI NAŢIONAL RETEZAT cu autoturismul marca (…) cu numărul (…)în faţa CABANEI PIETRELE din MASIVUL RETEZAT”.

Petentul a semnat procesul-verbal şi a obiectat, în sensul că nu a observat semnele care interzic accesul.

Potrivit declaraţiei martorei, aceasta, împreună cu petentul şi alţi 8 prieteni şi cunoscuţi s-au deplasat, cu patru autoturisme, în Masivul Retezat şi au urcat până lângă Cabana „Pietrele”, fără a observa vreun semn care să interzică accesul, iar drumul pe care s-au deplasat nu prezintă marcaje.

V.                 Soluţia adoptată.

Dreptul comun în materie contravenţională îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenţional în sfera extra-penală.

Sub aspectul sarcinii probei, în materie civilă sunt aplicabile dispoziţiile art.1169 din Codul civil, potrivit cărora „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

În materie de probaţiune, însă, Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 cuprinde dispoziţii speciale, în art.34, alin.(1), potrivit căruia Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”. Aceste dispoziţii conferă, aşadar, un rol activ instanţei în administrarea probelor şi verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Se pune, însă, şi problema analizării aplicabilităţii în materia contravenţională a dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, sub aspectul garanţiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.

Această problemă a fost dezbătută în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel, în jurisprudenţa acestei instanţe, criteriile necesare identificării noţiunii autonome de „acuzaţie în materie penală”, independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.

Astfel, în cauza Öztürk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunţată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noţiunii de „penal” şi a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenţei la materia penală a faptei sancţionate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura şi gravitatea sancţiunii. 

În ceea ce priveşte contravenţia din procesul-verbal atacat, aceasta este sancţionată cu amendă. Analizând amenda contravenţională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului şi evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv şi sancţionator, iar Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa (cauza nr.61821 – Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunţată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancţiunea poate fi tratată ca  specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă potrivit art.8, alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, sancţiunea contravenţională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă.

În consecinţă, devin operante în cauză dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, inclusiv prezumţia de nevinovăţie.

Deşi de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi nici forţa sa probantă, Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 limitându-se a arăta, în art.15, alin.(1) că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori”, opinia majoritară a doctrinei juridice şi a practicii judiciare este în senul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voinţă cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emisă în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice.

Fiind act administrativ, procesul-verbal  de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii contravenţionale are forţa probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumţia de legalitate şi temeinicie (în acest sens, pe larg în Mircea Ursuţa, „Procedura contravenţională”, „Universul Juridic”, Bucureşti 2008, p.204-229).

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumţiei de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei, s-a reţinut că art.6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale nu interzice existenţa unor prezumţii de fapt şi de drept în măsura în care este respectată cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (în acest sens, cauzele Salabiaku împotriva Franţei şi Janosevic împotriva Suediei).

Aşadar, prezumţia de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este, în sine, contrară dispoziţiilor art.6, paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza 28183/03, Anghel împotriva României, paragraful 60).

În concluzie, procesul-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menţionate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanţa având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenţionale.

Prin urmare, în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa trebuie să procedeze la verificarea respectării cerinţelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, precum şi a celor sancţionate cu nulitatea relativă, prevăzute de art.16 şi art.19 din acelaşi act normativ, iar apoi să verifice temeinicia procesului-verbal atacat, petentul având posibilitatea să propună probe în apărarea sa.

Procedând astfel, instanţa reţine, în lumina probelor administrate în cauză, că procesul-verbal atacat cuprinde toate menţiunile obligatorii, iar amenda aplicată este cea minimă prevăzută de lege (3000 lei).

În ceea ce priveşte încadrarea legală, instanţa reţine că procesul-verbal atacat face referire la art.52, lit.”d” şi art.96, pct.21 din Legea nr.265/2006, această încadrare nefiind exactă, întrucât articolele respective fac parte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, act normativ pe care Legea nr.256/2006 îl aprobă şi îl modifică.

Prin urmare, având în vedere că, după apariţia Legii nr.256/2006, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 a mai fost modificată, prin: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2007, Ordonanţa  de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 şi  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008, încadrarea corectă a faptei este în dispoziţiile art.96, alin.(1) pct.21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000 de lei la 6000 de lei, pentru persoane fizice, încălcarea obligaţiilor „de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afară drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili.”

Încadrarea juridică inexactă a faptei nu afectează existenţa acesteia şi nu aduce, în sine, vreo vătămare intereselor legale ale petentului, astfel că nu poate atrage nulitatea procesului-verbal.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că fapta a fost comisă de către petent şi, mai mult, acesta a atras după el încă trei autovehicule, în care călătoreau, în parte, cetăţeni străini (declaraţia martorei, fila 32), ceea ce conferă faptei sale un caracter agravat.

Susţinerea petentului în sensul că nu a observat semnul de interzicere a accesului nu poate fi contrazisă, însă nu este de natură a atrage atenuarea răspunderii acestuia, în condiţiile în care interdicţia de a pătrunde în ariile protejate este instituită prin lege, astfel cum s-a reţinut mai sus, iar prin Hotărârea Guvernului nr.230/2003, anexa 1, este delimitat Parcul Naţional Retezat, ca Rezervaţie a Biosferei, desemnată, în acest sens, la nivel internaţional, de către Comitetul MAB UNESCO.

Prin urmare, susţinerea de către petent a necunoaşterii zonei şi a regulilor speciale aplicabile acesteia nu poate fi privită ca întemeiată, cu atât mai mult cu cât aspectele relevate mai sus sunt de notorietate, iar protecţia mediului înconjurător este un obiectiv de interes public major.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa apreciază că, având în vedere pericolul social generic al faptei săvârşite de petent, precum şi circumstanţele agravante constând în pătrunderea în aria protejată cu un convoi de patru autovehicule, circumstanţe care sporesc pericolul concret al faptei faţă de valorile apărate de norma contravenţională, îndreptăţesc concluzia că aplicarea amenzii contravenţionale în cuantumul său minim este echitabilă, astfel că nu se justifică aplicarea sancţiunii „avertisment”.

Faţă de cele ce preced şi văzând că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit art.274 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN  NUMELE  LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

 

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul (…), domiciliat în municipiul (…),(…) împotriva procesului-verbal seria JR nr.700(…) întocmit la data de 13.08.2009 de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Hunedoara, cu sediul în municipiul Deva, str.Victor Şuiagă, nr.10, judeţul Hunedoara.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 09 decembrie 2009.

             PREŞEDINTE,                                                               GREFIER,

   DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                      NICOLETA-SIMONA BENDEA

 NOTA: Hotararea a devenit irevocabila, prin respingerea recursului petentului.

Respingere plangere contraventionala. Depasirea vitezei legale. Constatarea contraventiei prin mijloace tehnice.

ROMANIA

JUDETUL HUNEDOARA

JUDECATORIA HATEG

Dosar nr.(…)/240/2009.

SENTINŢA   CIVILĂ  nr.891/2009           

Şedinţa publică din data  de 28 octombrie 2009

Completul de judecată constituit din:

PREŞEDINTE  : Spărios Demis – Marius

           GREFIER  : (…)

 

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind plângerea formulată de petentul (…) împotriva procesului verbal de  constatare a contravenţiei   seria CC  nr. 364(…)     încheiat la data de 25.06.2009 de către  Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  la prima strigare a cauzei nu s-au prezentat părţile.

Procedura  a  fost  legal îndeplinită .

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.104 alin (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, a lăsat cauza la a doua strigare.

La  a doua strigare a cauzei s-a prezentat  av. (…) reprezentantul petentului, lipsă intimatul.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentantul petentului a învederat că nu are alte cereri de formulat.

Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Reprezentantul petentului a solicitat  constatarea nulităţii absolute a procesului verbal atacat şi exonerarea de plata amenzii. De asemenea a invocat O.G. 2/2001, respectiv art. 185 din Regulamentul de aplicarea a OG.2/2001.

Reprezentantul petentului a solicitat a se observa că procesul verbal nu respectă anexa nr. 1 d, iar comunicarea de către intimat nu poate fi luată în considerare  având în vedere că nu este indicat numărul şi seria aparatului radar.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere că  agentul constatator nu a prezentat ordinul de serviciu, nici foaia de parcurs şi nu s-a făcut dovada că aparatul radar a  fost folosit în poziţie staţionară sau de mers.

Reprezentantul petentului a menţionat că procesul verbal a fost încheiat de  către un agent constatator, iar  constatarea  a fost făcută de o altă persoană, iar intimatul, conform art. 174 din Codul de procedură civilă nu a comunicat înscrisurile  pe care le deţinea, motiv pentru care consideră întemeiată cererea formulată de către petent. Fără cheltuieli de judecată.  

Instanţa a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza în pronunţare.

 

J U D E C Ă T O R I A,

 

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:

1.      Obiectul plângerii.

Prin plângerea contravenţională (f.2) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…) /240 din 26.06.2009, petentul (…) a solicitat constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal seria CC nr.364(…) din 25 iunie 2009, întocmit de agent poliţie rutieră Haţeg (…), exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 540 lei şi anularea celor 9 puncte, precum şi restituirea permisului reţinut în baza procesului-verbal atacat.

În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, a fost sancţionat pentru depăşirea vitezei legale, fapt ce nu corespunde adevărului, însă, întrucât circula în coloană în momentul constatării contravenţiei şi nu obişnuieşte să circule cu viteză peste limita legală, ceea ce a şi comunicat agentului constatator. De asemenea, petentul a mai arătat că procesul-verbal atacat nu corespunde modelului din anexa 1D a Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002.

În drept, petentul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile O.G.2/2001 şi art.181 din regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

La plângere, petentul a anexat, în copie, procesul-verbal atacat şi dovada eliberată de agentul constatator (f.3).

Prin cererea de probaţiune depusă la termenul din 22.07.2009 (f.9), petentul a solicitat obligarea intimatei la depunerea unor înscrisuri, cerere încuviinţată de instanţă.

2.      Poziţia intimatului.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara a formulat întâmpinare (f.12) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale întrucât motivele invocate de petent sunt neîntemeiate, săvârşirea faptei rezultând din procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi din raportul agentului constatator, iar procesul-verbal face dovada deplină a celor înscrise în el, până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate, fapt constatat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Salabiaku contra Franţei şi Anghel contra României, din care rezultă că prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a două condiţii esenţiale: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului şi respectarea dreptului la apărare.

În drept,  intimatul a invocat dispoziţiile art.115-118 din Codul de procedură civilă şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001.

La întâmpinarea sa, intimatul a anexat: raportul agentului constatator (f.13); declaraţia petentului, dată în faţa agentului constatator (f.14) şi originalul procesului-verbal atacat (f.15).

3.      Probatoriul administrat în cauză.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părţi, anexate plângerii şi, respectiv, întâmpinării şi enumerate mai sus. De asemenea, la solicitarea instanţei, intimatul a mai depus la dosar următoarele înscrisuri: planşa-foto cuprinzând aspectele înregistrate de echipamentul video la momentul constatării săvârşirii contravenţiei (f.21-23); tabelul nominal cu agenţii de poliţie rutieră atestaţi să desfăşoare activităţi cu echipamentele video (f.24); buletinul de verificare metrologică a cinemometrului (f.25).

Dintre înscrisurile solicitate de instanţă ca urmare a încuviinţării cererii de probaţiune (f.9) a petentului, la termenul din 22 iulie 2009, intimatul nu a depus: ordinul de serviciu al agentului constatator (motivând că nu este necesară emiterea unui ordin de serviciu în cazul în care agenţii îşi desfăşoară activitatea pe raza inspectoratului judeţean-f.19); foaia de parcurs a autoturismului pe care se afla montat aparatul radar şi certificatul de omologare a aparatului radar care a efectuat înregistrarea.

4.      Soluţia adoptată.

Analizând plângerea formulată de petent prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa urmează a respinge această plângere, din motivele care urmează.

Deşi de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 limitându-se a arăta, în art.15, alin.(1) că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori”, opinia majoritară a doctrinei juridice şi a practicii judiciare este în senul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voinţă cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice. Fiind act administrativ, procesul-verbal  de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii contravenţionale are forţa probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumţia de legalitate şi temeinicie (în acest sens, pe larg în Mircea Ursuţa, „Procedura contravenţională”, „Universul Juridic”, Bucureşti 2008, p.204-229).

Se admite, însă, că în anumite situaţii procesul-verbal face dovada asupra stării de fapt numai când este însoţit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârşirea contravenţiei.

Potrivit art.109, alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, “constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit art.102, alin.(3), lit. „e” din acelaşi act normativ, constatarea contravenţiei pentru săvârşirea căreia a fost sancţionat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa constată că intimatul a făcut dovada, în cauză, că cinemometrul cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent era verificat din punct de vedere metrologic (f.25) la data constatării faptei. De asemenea, din planşa-foto depusă la dosar (f.22)  rezultă că, potrivit înregistrării cinemometrului, în data de 23.06.2009, ora 15:21:36, autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare HD-(…) (condus de petent), a circulat cu viteza de 103 km/h. Coroborând această probă cu procesul-verbal atacat şi cu declaraţia dată de petent în data de 25.06.2009, în faţa agentului constatator, rezultă că în cauză a fost dovedită săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art.102, alin.(3), lit.”e” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002.

De asemenea, instanţa constată că au fost respectate şi dispoziţiile art.181, alin.(2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, datele contravenientului fiind comunicate agentului constatator chiar de către petent (f.14).

Faptul că nu a fost folosit, la aplicarea sancţiunii contravenţionale, modelul la care fac referire prevederile art.181, alin.(1) din acelaşi Regulament, nu este de natură, în sine, să aducă vreo vătămare petentului, întrucât procesul-verbal atacat conţine toate menţiunile prevăzute de  art.180, alin.(1) din Regulament.

Instanţa constată, de asemenea, că înregistrarea depusă de intimat la dosar (f.22) îndeplineşte condiţiile minime cerute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte  motivele de nulitate absolută ale procesului-verbal, prevăzute expres de art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, niciunul dintre acestea nu poate fi reţinut în cauză, întrucât procesul-verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa reţine că aceasta este cea minimă prevăzută de actul normativ, astfel că şi sub aspectul temeiniciei procesul-verbal atacat corespunde exigenţelor în materie, dată fiind pericolul ridicat al faptei comise de petent.

Faţă de cele ce preced,  

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul (…), domiciliat în oraşul Haţeg, (…), judeţul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria (…) nr.364(…) întocmit la data de 25.06.2009 de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, cu sediul în municipiul Deva, (…), judeţul Hunedoara.

Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009.

                    PREŞEDINTE,                                                     GREFIER,

           DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                              (…)

 Nota: Hotararea a devenit irevocabila prin respingerea recursului petentului.

Plangere contraventionala. Retinerea fara temei a nerespectarii obligatiilor de mediu, al caror continut nu a fost prestabilit.

Dosar nr. (…)/240/2009

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 61/2010
Şedinţa publică de la 21 IANUARIE 2010
PREŞEDINTE DEMIS-MARIUS SPĂRIOS
Grefier (…)

Pe rol fiind soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul SPITALUL (…) în contradictoriu cu intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU- COMISARIATUL JUDEŢEAN (…).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu s-au prezentat părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură al instanţei s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de petent şi de intimată.
Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:
I. Sesizarea instanţei şi argumentele petentului.
Prin plângerea contravenţională, înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din 20.10.2008, petentul Spitalul (…) a solicitat în principal anularea procesului-verbal seria GNM nr.002(…), întocmit la data de 15.09.2008 de către agentul constatator din cadrul intimatei Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean (…) şi scutirea de la plata amenzii în valoare de 50000 lei, iar în subsidiar, aplicarea sancţiunii cu avertisment conform art.7, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat, în esenţă, că instituţia nu a fost notificată cu cel puţin 15 zile înaintea controlului, nu a fost comunicată documentaţia aprobată de comisarul-şef în vederea efectuării inspecţiei, procesul-verbal a fost comunicat prin poştă, iar controlul a fost efectuat fără ca, în prealabil, organul de control să se prezinte la conducătorul unităţii pentru a fi însoţit de o persoană desemnată de acesta. De asemenea, petentul a arătat că procesul-verbal atacat nu a fost completat în conformitate cu prevederile art.16, alin.(6) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 întrucât lipsesc datele de identificare ale persoanei care reprezintă unitatea, iar calitatea acestei persoane este greşit indicată ca fiind de „director”, întrucât spitalul este condus de un „manager”, împreună cu un comitet director. A mai susţinut petentul şi că agenţii constatatori nu şi-au îndeplinit decât atribuţia de control, deşi potrivit legii au şi atribuţii de îndrumare, iar efectuarea de către Spital a unor noi investiţii la instalaţia de incinerare ar fi fost absurdă, din moment ce acesta a fost notificat încă din 2005, potrivit Hotărârii Guvernului nr.268/2005, cu privire la închiderea instalaţiei de incinerare.
În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.31 şi urm. din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
La plângere, petentul a anexat: adresa nr.5703/21.07.2008 a Autorităţii de Sănătate Publică a Judeţului (…); adresa nr.3765/23.09.2008/GNM; o copie a procesului-verbal atacat;nota de constatare nr.20/15.09.2008.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001.
II. Poziţia şi argumentele intimatei.
Intimata Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean (…) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susţinerea poziţiei sale, intimata a redat, pe larg, conţinutul notei de constatare şi a procesului-verbal atacat, a prezentat atribuţiile principale ale Gărzii Naţionale de Mediu, a arătat că: potrivit dispoziţiilor legale, Garda de Mediu poate efectua un control operativ şi inopinat, nefiind astfel necesară notificarea cu 15 zile înainte, cum susţine petentul; actele de constatare a contravenţiilor sunt acte procedurale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare; comisarul şef nu trebuie să aprobe vreo documentaţie în vederea efectuării inspecţiei, controlul fiind tematic şi nu planificat; petentul a săvârşit fapta sancţionată; sancţiunea a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege; procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor incidente; reglementările care nu au fost respectate au fost înscrise în autorizaţia de mediu, iar agentul constatator avea obligaţia să urmărească şi să respecte prevederile înscrise în aceasta.
În drept, intimata şi-a întemeiat, generic, susţinerile pe dispoziţiile O.G.2/2001 cu modificările ulterioare, H.G. 1224/2007, OUG 195/2005, Legea 265/2006.
În probaţiune, intimata a anexat întâmpinării sale: adresa nr.7527/GM/29.08.2008 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu; confirmări de primire; adresa nr.3765/23.09.2008/GNM; procesul-verbal atacat; nota de constatare nr.20/15.09.2008.
III. Istoricul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr.1140/17.12.2008, Judecătoria Haţeg a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul-verbal atacat, reţinând în esenţă că nu a fost respectat dreptul contravenientului de a formula obiecţiuni şi nici nu poate fi verificat motivul pentru care procesul-verbal nu este semnat de contravenient, în lipsa unui martor asistent.
Această hotărâre a fost casată prin decizia nr.452/R/2009 a Tribunalului Hunedoara, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a soluţionat pe excepţie cauza, reţinând lipsa menţiunilor obligatorii din procesul-verbal, însă sub aspectul motivelor de nulitate, procesul-verbal cuprinde toate menţiunile obligatorii, astfel că urmează ca instanţa de rejudecare să procedeze la analiza temeiniciei plângerii formulate de petentă.
La Judecătoria Haţeg, după constatarea incompatibilităţii judecătorului care a pronunţat hotărârea în fond, dosarul a primit numărul (…)/240/2009.
IV. Aprecierea şi concluziile instanţei.
Dreptul comun în materie contravenţională îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenţional în sfera extra-penală.
Prezumţia de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este, în sine, contrară dispoziţiilor art.6, paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza 28183/03, Anghel împotriva României, paragraful 60).
Aşadar, procesul-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menţionate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanţa având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenţionale.
Prin urmare, în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa trebuie să procedeze la verificarea respectării cerinţelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, precum şi a celor sancţionate cu nulitatea relativă, prevăzute de art.16 şi art.19 din acelaşi act normativ, iar apoi să verifice temeinicia procesului-verbal atacat, petentul având posibilitatea să propună probe în apărarea sa.
Întrucât, prin decizia de casare, instanţa de recurs a statuat că procesul-verbal atacat „cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege atât cu privire la obiecţiuni, cât şi cu privire la martorul asistent”, îndrumând ca în rejudecare să se procedeze la analiza temeiniciei plângerii formulate de petentă, iar instanţa „să se pronunţe pe fondul cauzei”, faţă de dispoziţiile art.315, alin.(1) din Codul de procedură civilă nu se va mai analiza respectarea cerinţelor de formă şi se va proceda direct la analiza temeiniciei procesului-verbal.
În această ordine de idei, instanţa constată că petentul nu contestă faptul că nu a realizat sisteme de automonitorizare pentru instalaţia de incinerare deşeuri periculoase şi că nu a întocmit un raport anual asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiei de incinerare, fiind de acord că aceste aspecte, consemnate în procesul-verbal atacat, corespund adevărului. Ceea ce contestă, însă, petentul este faptul că a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat, invocând lipsa, din autorizaţia de mediu, a menţiunilor în sensul stabilirii acestor obligaţii în sarcina sa.
Analizând sub acest aspect, instanţa reţine că, prin dispoziţiile pct.6.1.-6.5 din Hotărârea Guvernului nr.128/2002 privind incinerarea deşeurilor se instituie obligaţia de instalare a echipamentelor de măsurare şi de folosire a tehnicilor pentru monitorizarea parametrilor, a condiţiilor de funcţionare şi a concentraţiilor de masă relevante, condiţiile de măsurare trebuind să fie stabilite în autorizaţia de mediu emisă de autorităţile competente pentru protecţia mediului.
Prin autorizaţia de mediu nr.HD-421 din 06.12.2006, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului (…) (f.10 dosar rejudecare nr. (…)/240/2009), valabilă pentru perioada 06.12.2006-06.12.2008, s-a stabilit, la punctul III, intitulat „Monitorizarea mediului, subpunctul 2, obligaţia de raportare lunară a cantităţilor de deşeuri medicale şi ţinerea unei evidenţe stricte a cantităţilor de substanţe toxice periculoase, urmând a se raporta la A.P.M. la cerere, iar la subpunctul 1, intitulat „Indicatorii fizico-chimici, bacteriologici emişi, imisiile poluanţilor, frecvenţa, modul de valorificare a rezultatelor” nu s-a completat nimic. Aşadar, emitentul autorizaţiei nu şi-a respectat obligaţia de a stabili condiţiile de măsurare care să fie avute în vedere de petent. Prin urmare, nu poate fi reţinută în sarcina acestuia din urmă fapta contravenţională prevăzută de art.96, alin.(1), pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005, de vreme ce conţinutul obligaţiei a cărei nerespectare este sancţionată nu a fost stabilit potrivit dispoziţiilor normative incidente.
Mai mult, instanţa reţine că, potrivit Calendarului de închidere a instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activităţi medicale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.128/2006 (art.51 şi anexa nr.9), Spitalului (…) îi revenea obligaţia de a închide incineratorul în anul 2008.
În aceeaşi ordine de idei, instanţa reţine că, pentru soluţionarea problemelor care vizează protecţia mediului şi distrugerea deşeurilor medicale, conducerea Spitalului (…) a făcut demersuri, materializate prin încheierea unui precontract, în data de 27.10.2008 (f.51 dosar nr.1047/240/2008) cu S.C. „(…)” S.R.L. având ca obiect „ridicarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor medicale” produse de spital. De asemenea, petentul a făcut şi dovada închiderii incineratorului, la data de 31.12.2008 (proces-verbal, f.21 dosar rejudecare) şi a obţinerii avizului de mediu (f.22-25 acelaşi dosar) în vederea demolării acestui incinerator.
Faţă de cele prezentate mai sus, instanţa apreciază că nu se poate reţine în sarcina contravenientului săvârşirea faptei contravenţionale, procesul-verbal atacat fiind lipsit de temei, astfel că urmează a se admite plângerea formulată, cu consecinţa anulării procesului-verbal atacat.
Văzând şi că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, potrivit art.274 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul SPITALUL (…), prin reprezentanţi legali (…) şi (…), cu sediul în (…), în contradictoriu cu intimata GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL REGIONAL (…), cu sediul în (…) şi, în consecinţă:
Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria GNM nr. (…) din (…).2008, întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei.
Constată că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21.01.2010

PREŞEDINTE,                                                                               GREFIER,
DEMIS- MARIUS SPĂRIOS                                                              (…)

Plangere contraventionala. Primire la munca fara incheierea unui contract individual. Perioada de proba poate exista doar dupa incheierea contractului individual de munca si constituie vechime in munca.

ROMANIA

JUDECATORIA HATEG

JUDETUL HUNEDOARA

Dosar nr. (…)/240/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 842/2009
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREŞEDINTE : Spărios Demis – Marius
GREFIER : (…)

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind plângerea contravenţională formulată de petenta SC „(…)” S.R.L. Hunedoara împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria HD nr. (…), întocmit la data de 04.06.2009 de agentul constatator din cadrul intimatei Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat numita (…) pentru intimat, lipsă petenta.
Procedura a fost legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
Numita (…) a depus la dosar delegaţie de reprezentare pentru intimat şi a învederat că nu are alte cereri de formulat.
Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi acordat cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentei a solicitat respingere plângerii contravenţionale ca netemeinică şi nelegală.
De asemenea a învederat că persoana care conducea autovehiculul nu avea contract de muncă, era în probă de lucru, dar şi aceasta este considerată vechime în muncă şi nu exonerează angajatorul de încheierea formelor legale de angajare şi a invocat art. 57 din Codul Muncii , art. 276 alin. 1 dinL.53/2003 şi art.17 alin.2 litera ”m” din Codul Muncii, după modificare.
Reprezentanta petentei fată de solicitarea privind constatarea nulităţii absolute a plângerii contravenţionale a invocat O.G. 2/2001.
De asemenea a menţionat că angajatorul nu a înregistrat declaraţiile fiscale şi nu a transmis registrul electronic, invocând HG 161/2006.
Reprezentanta petentei a învederat că pericolul social al faptei săvârşite este cu atât mai mare cu cât petenta a folosit în probă o persoană care conducea un mijloc de transport persoane, solicitând respingerea în totalitate a plângerii contravenţionale.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a reţinut-o spre soluţionare.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:
1. Obiectul plângerii.
Prin plângerea contravenţională (f.2) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din (…).06.2009, petenta S.C. „(…)” S.R.L. Hunedoara a solicitat constatarea nulităţii sau, în subsidiar, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria HD nr. (…), întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, la data de (…).06.2009, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate, cu sancţiunea avertismentului
În motivarea plângerii petenta a arătat că, în fapt, a fost sancţionată, pentru săvârşirea a trei contravenţii, cu amendă pentru o contravenţie şi cu avertisment pentru celelalte două. Petenta a mai arătat că a fost sancţionată pe nedrept cu amendă pentru contravenţia prevăzută de art.276, alin.(1), lit.”e” din Legea nr.53/2003, întrucât persoana depistată de către agentul constatator ca desfăşurând activitate de conducător auto pe mijlocul de transport aparţinând societăţii petente se afla în perioada de probă nefiind angajat propriu-zis, iar agentul constatator a îngrădit dreptul petentei de a formula obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie, prin întocmirea acestuia în lipsa conducătorului auto şi al administratorului societăţii, care l-a semnat doar în momentul primirii sale.
În drept, petenta şi-a întemeiat, generic, susţinerile pe dispoziţiile O.G.2/2001, aprobată prin L.180/2002 şi O.G.15/2002, aprobată şi modificată prin Legea 424/2002, precum şi pe dispoziţiile art.27, art.28, art.29, art.31 şi art.32 din Codul muncii
La plângere, petenta a anexat, în copie: procesul-verbal atacat (f.3-4); extras din Codul muncii (f.5-6).
2. Poziţia intimatului.
Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara a solicitat, prin întâmpinarea (f.14) depusă la termenul de judecată din data de 22.07.2009, respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi nefondată, întrucât munca fără forme legale reprezintă una din cele mai grave abateri în domeniul legislaţiei muncii, contravenţia fiind legal şi temeinic constatată şi sancţionată.
Intimatul a anexat întâmpinării, în copie: procesul-verbal de control nr. (…)/(…).06.2009 (f.15-18) şi declaraţia luată numitului (…) de către agentul constatator (f.19).
3. Starea de fapt reţinută de instanţă.
Analizând cauza dedusă judecăţii prin prisma înscrisurilor depuse de părţi şi a susţinerilor acestora, instanţa reţine că:
În data de (…).06.2009, între orele 1000-1200, agentul constatator din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara a efectuat un control. La S.C. „(…)” S.R.L. Hunedoara şi a constatat că numitul (…) desfăşoară activitate de transport persoane pentru această societate pe mijlocul de transport ‚cu numărul de înmatriculare HD-(…), pe ruta H(…)-N(…)-C(…). De asemenea, a constatat că declaraţiile fiscale nu au fost depuse în termenul legal de către societatea petentă şi că nu a fost prezentat în termenul stabilit Registrul electronic.
Cele trei fapte au fost constatate şi consemnate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria HD, nr. (…), fiind aplicate sancţiunea amenzii în cuantum de 1500 lei pentru contravenţia prevăzută de art.276, alin.(1), lit.”e” din Legea nr.53/2003 şi sancţiunea „avertisment” pentru contravenţiile prevăzute de art.7 din Legea 130/1999 şi art.8, alin.(1), lit.”a” şi „b” din Hotărârea Guvernului nr.161/2006.
Din partea societăţii contraveniente au fost formulate obiecţiuni, care au fost trecute în procesul-verbal, cu următorul conţinut: „contractul individual de muncă se înregistrează la I.T.M. în termen de 20 de zile de la data începerii activităţii”. De asemenea, procesul-verbal a fost semnat şi ştampilat de către societate, prin reprezentantul său.
4. Soluţia adoptată.
În plângerea formulată, petenta se referă exclusiv la contravenţia pentru care a fost sancţionată cu amendă, astfel că instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art.129, alin.(6) din Codul de procedură civilă, va analiza sub acest aspect cauza, precum şi sub aspectul viciilor de formă ale procesului-verbal, invocate în plângere.
În ce priveşte viciile de formă ale procesului-verbal, astfel cum s-a reţinut mai sus, petenta a invocat încălcarea prevederilor art.16, alin.(7) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, potrivit cărora: „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal”. Din faptul că în procesul-verbal au fost consemnate, sub semnătura şi ştampila societăţii petente, obiecţiunile acesteia, instanţa va reţine că dispoziţiile art.16, alin.(7) au fost respectate întocmai, criticile aduse de petentă sub acest aspect fiind nefondate.
Tot sub aspectul condiţiilor de formă ale procesului-verbal atacat, petenta a invocat şi lipsa unui martor din procesul-verbal. Potrivit prevederilor art.19, alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, prezenţa unui martor este necesară numai în situaţia când contravenientul nu este de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, nici una dintre aceste situaţii nefiind întrunite în cauză, întrucât petenta a semnat şi ştampilat procesul-verbal atacat, astfel că şi această susţinere va fi privită ca nefondată.
Din analiza motivelor de fond ale plângerii, instanţa constată că petenta nu contestă starea de fapt constând în primirea la muncă a numitului (…) fără a i se încheia un contract individual de muncă. Ceea ce contestă petenta este caracterul contravenţional al acestei fapte, având în vedere că acest angajat se afla în perioada de probă, iar angajarea sa nu era posibilă decât după prezentarea unui certificat medical.
Potrivit art.276, alin.(1), lit.”e” din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei, „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.
În ceea ce priveşte susţinerea petentei potrivit căreia pe durata perioadei de probă nu este obligatorie încheierea contractului individual de muncă, instanţa atrage atenţia asupra dispoziţiilor art.31, alin.(1) din legea nr.53/2003, potrivit cărora, „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere”. Aşadar, din aceste dispoziţii rezultă în mod neechivoc că desfăşurarea perioadei de probă nu poate avea loc decât după încheierea contractului individual de muncă, întrucât stabilirea duratei ei se face la momentul încheierii acestui contract. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 31, alin.(41) şi art.32, alin.(4) din Legea nr.53/2003, potrivit cărora contractul individual de muncă poate înceta la sfârşitul perioadei de probă, iar această perioadă constituie vechime în muncă.
Prin urmare, primirea la muncă, chiar şi pentru o perioadă de probă, fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă, este o încălcare a dispoziţiilor art.16, alin.(1) din Legea nr.53/2003 şi constituie contravenţie, potrivit art.276, alin.(1), lit.”e” din aceeaşi lege.
Nici susţinerea petentei cu privire la imposibilitatea încheierii contractului individual de muncă fără prezentarea certificatului medical nu este pertinentă, întrucât toate condiţiile legale trebuie verificate de angajator anterior primirii la muncă a persoanei, astfel că petenta încearcă să invoce propria culpă în favoarea sa, motiv pentru care şi această susţinere instanţa o va înlătura ca nefondată.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că a fost aplicată o amendă contravenţională la minimul special prevăzut de lege, iar faţă de pericolul social al faptei petentei nu se justifică aplicarea sancţiunii „avertisment”, astfel că plângerea petentei este nefondată şi sub acest aspect.
Faţă de cele prezentate, instanţa urmează a respinge plângerea contravenţională a petentei, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. „(…)” S.R.L., cu sediul în municipiul Hunedoara, (…), judeţul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria HD nr. (…), întocmit la data de (…).06.2009 de agentul constatator din cadrul intimatei Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, cu sediul în municipiul Deva, (…), judeţul Hunedoara.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2009.

              PREŞEDINTE,                                                                  GREFIER,
    DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                                       (…)

NOTA: Hotararea a devenit irevocabila prin respingerea recursului petentei de către Tribunalul Hunedoara, la 08.03.2010.

Contraventie. Depasirea vitezei legale. Prezumtia de nevinovatie. Principiul in dubio pro reo, complementar prezumtiei de nevinovatie.

R O M Â N I A

JUDECATORIA HATEG

JUDETUL HUNEDOARA

Dosar nr. (…)/(…)/2009

SENTINŢA CIVILĂ 894/2009
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREŞEDINTE : Spărios Demis – Marius
GREFIER : (…)

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind plângerea formulată de petentul G(…) C(…)împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria CC nr. (…) încheiat la data de (…).08.2009 de către Inspectoratul de poliţie al Judeţului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare nu s-au prezentat părţile.
Procedura a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
S-a constatat că prin serviciul registratură al instanţei petentul a transmis prin fax cerere prin care a solicitatr acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.104 alin (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu s-au prezentat părţile.
Având în vedere că cererea formulată de către petent pentru acest termen de judecată nu este dovedită, conform art. 156 Cod Procedură Civilă, instanţa o respinge.
Faţă de proba cu martori propusă prin plângerea contravenţională, având în vedere că nu a fost indicată adresa la care sî fie citat martorul şi nu se apreciază ca fiind concludentă în cauză, instanţa o respinge.
Constatând cauza în stare de judecată, instanţa o reţine spre soluţionare.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:
1. Sesizarea instanţei.
Prin plângerea contravenţională (f.2 şi 4) înregistrată la Judecătoria Haţeg în dosarul nr. (…)/240 din (…).2009, petentul (…) a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. (…)/(…)2009 întocmit de Poliţia Hunedoara.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, agentul constatator nu a menţionat, în procesul-verbal atacat, care este numărul rolei de film şi numărul poziţiei la care s-a efectuat fotografia; nu a menţionat dacă aparatul radar este verificat metrologic şi care este data ultimei verificări; a montat aparatul radar imediat după tabla indicatoare a localităţii Haţeg, iar petentul venea de pe un drum naţional; poliţistul care l-a oprit pe petent i-a comunicat viteza numai verbal, fără a lua legătura cu operatorul radarului.
În drept, petentul nu a motivat plângerea.
La plângere, petentul a anexat o copie a procesului-verbal atacat (f.3 şi 5).
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
2. Poziţia intimatului.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara a solicitat, prin întâmpinarea (f.10) depusă la termenul de judecată din data de (…).2009, respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi nefondată, întrucât săvârşirea faptei de către petent rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fotografiile radar şi din raportul agentului constatator, procesul-verbal atacat fiind întocmit cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de O.G. 2/2001, neexistând astfel cauze de anulare prevăzute de art.17 din acest act normativ, iar procesul-verbal se bucură de prezumţia relativă că lucrurile s-au întâmplat astfel cum au fost consemnate, dovada contrară revenind petentului, în temeiul art.1169 din Codul civil.
În drept, intimatul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art.115-118 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei Guvernului nr.2/2001.
În probaţiune, intimatul a anexat întâmpinării sale: procesul-verbal atacat, în original (f.11); planşă-foto (f.12-15); copie buletin de verificare metrologică (f.16); tabel nominal cu agenţii de poliţie rutieră atestaţi să desfăşoare activităţi cu echipamentele video de supraveghere a traficului rutier şi de măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor tip PYTHON II din dotarea Serviciului Poliţiei Rutiere Hunedoara (f.17); raportul agentului constatator (f.18).
3. Soluţia adoptată.
Dreptul comun în materie contravenţională îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art.31-36, iar sub aspect procedural art.47 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenţional în sfera extra-penală.
Sub aspectul sarcinii probei, în materie civilă sunt aplicabile dispoziţiile art.1169 din codul civil, potrivit cărora „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.
Se pune, însă, şi problema analizării aplicabilităţii în materia contravenţională a dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, sub aspectul garanţiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.
Această problemă a fost dezbătută în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel, în jurisprudenţa acestei instanţe, criteriile necesare identificării noţiunii autonome de „acuzaţie în materie penală”, independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.
Astfel, în cauza Öztürk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunţată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noţiunii de „penal” şi a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenţei la materia penală a faptei sancţionate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura şi gravitatea sancţiunii.
În ceea ce priveşte contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 şi de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 şi sunt sancţionate exclusiv cu amendă (puncte-amendă). Analizând amenda contravenţională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului şi evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv şi sancţionator, iar Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa (cauza nr.61821 – Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunţată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancţiunea poate fi tratată ca specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă potrivit art.8, alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, sancţiunea contravenţională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă.
În consecinţă, devin operante în cauză dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, inclusiv prezumţia de nevinovăţie.
Potrivit art.109, alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, “constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit art.102, alin.(3), lit. „e” din acelaşi act normativ, constatarea contravenţiei pentru săvârşirea căreia a fost sancţionat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Aşadar, constatarea faptei pentru care a fost sancţionat petentul, încadrată de agentul constatator în prevederile art.102, alin.(3), lit. „e” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice de măsurare a vitezei.
Conform art.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.
După cum rezultă din analiza planşei-foto depuse de intimat la dosar, în fotografia cu numărul 1 apare ca fiind înregistrată viteza de 112 km/h, reţinută în procesul-verbal atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petent, însă nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat cu această viteză, iar în imagine apar două autovehicule, nefiind astfel clar căruia îi aparţine viteza măsurată. Nici în fotografiile cu nr.2-4 nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului. Această condiţie este îndeplinită numai de fotografia nr.5, pe care apare o viteză înregistrată de 70 km/h.
După cum s-a reţinut mai sus, în cazul constatării contravenţiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanţa va reţine că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumţiei de nevinovăţie.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Or, în cauză, însăşi constatarea faptei de către agentul de poliţie s-a bazat pe probe îndoielnice şi neconforme cu normele aplicabile, după cum s-a reţinut deja.
Faţă de cele ce preced, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată şi va anula, pe cale de consecinţă, procesul verbal atacat.
Totodată, va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul (…), domiciliat în (…), în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, cu sediul în (…), judeţul Hunedoara şi, în consecinţă:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria (…) nr. (…) întocmit la (…).2009, de agentul constatator din cadrul intimatei;
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2009.

          PREŞEDINTE,                                                                             GREFIER,
DEMIS-MARIUS SPĂRIOS                                                                      (…)

NOTA: Hotararea a devenit irevocabila prin nerecurare.

%d blogeri au apreciat asta: